Trebuie sa constientizati ca TV adauga kilograme si incearca sa te faca mai destept.
Asa spun profesionistii in televiziune si chiar au dreptate, dar multe altele nu le spun. Voi incerca sa va povestesc eu cate ceva, sa va dau o directie de gandire si meditatie in cadrul aparitiei la TV.
Cursul de Vorbit in Public te invata ce sa faci cand vei aparea la TV pantru ca eu consider aparitia live la TV un subiect important pentru lideri, si multe elemente va vor ajuta inclusiv in negocieri, prezentari, poze, etc.
In primul rand sa va spun ce inseamna televiziunea, asa cum o vad eu.
Televiziunea inseamna un subiect ce se va dezbate, o atitudine ce va conta si o inteligenta care va razbate. Toate aceste lucruri pot fi facute chiar de voi, cu o mica pregatire in prealabil.
Legat de subiectul de dezbatere, interviu. Daca filmarea nu este intamplatoare, pe stada, etc, TREBUIE sa stii subiectul dezbaterii si intrebarile pe care le vei primi.
Cea mai mare greseala pe care o fac oamenii la TV este sa creada ca inteleg subiectul care va fi dezbatut in acea singura emisiune, iar ei sunt specialisti ai acelui subiect.
Trebuie sa intrebati si sa stiti care for fi intrebarile, care sunt partile pe care redactorul/ moderatorul va insista si le considera importante, cati oameni vor mai fi in emisiune, ce alte subiecte se vor dezvate, cat timp ai pentru a raspunde. Si trebuie sa vezi cel putin o data emisiunea inainte de a te duce sa fi invitat in ea.
Acest lucru, de a sti ce se va intampla in emisiune este vital si te va ajuta sa te pregatesti din punct de vedere informational. Nu considera ca stii tot, ceea ce probabil e un adevar, iar acest lucru te va face “sa bati campii” in emisiune.
Sa ma explic. Tu stii foarte bine subiectul, ai raspuns pentru orice intrebare ti-ar adresa, nu? Hai sa studiem raspunsul pe care e posibil sa-l dai. Gandestete ca esti intrebat ceva si, in emisiune, se va intampla urmatorul lucru: intrebarea nu e foarte specifica are gradul ei de generalitate, tu ai posibilitatea sa pozestesti 25 de minute pe teme, si asta faci, incepi sa explici sa “te dai mare” ca tu sti. Unde e raspunsul?
Tine seama ca raspunsul nu este o explicatie, la intrebare se raspunde cu raspuns la obiect si dupa aia explici. Cei care stiu foarte bine domeniul si primesc o intrebare din acest domeniu au tendinta sa nu se focalizeze pe raspuns ci pe explicati pentru ca ei stiu ca sunt “multe aspecte ale problemei care trebuie dezbatute, diferite curente in literatura de specialitate, etc”. Raspunde si explica asta e ordinea, restul e demagogie.
Deci intreaba ce se va intampla, care vor fi intrebarile ca sa te poti focaliza pe raspunsuri. Ei stiu intrebarile si ti le pot da daca le ceri, pentru ca meseria lor este sa adreseze intrebari si sa si le pregateasca din timp. Poate ii ajuti sa construiesca intrebari interesante, de actualitate, cu subtilitati, etc pentru ca de fapt tu esti specialistul in subiect, nu ei.
Atitudinea.
Atitudinea este compusa din mimica, gestica, imbracaminte, tonalitatea si volumul vocii si privirea, mai exact unde te uiti.
Sa analizam imbracamintea. Niciodata alb. Niciodata. Albul arde imaginea si atrage privirea de la fata ta. Poti folosi, cel mult un material alb in dungulite colorate iunii subtiri. De asemenea, nu purtam un material stralucitor. Nu ne imbracam gros daca filmam intr-un studiou. Luminile sunt ametitor de puternice si calduroase, iar stresul ne poate provoca bufeuri, traspiratie, etc.
De asemenea, nu ne imbracam prea strans pe corp, datorita caldurii si stresului, transpiratia, iar faptul ca stam pe scaun ne va scoate in evidenta: burta, gusa, cocoasa. Iar prim planurile bratele si pieptul. Ceva putin lejet in culori simple si putine, care sa se incadreze in cadrul emisiunii ar fi foarte bine. Putem sa dezbatem mai mult aceasta tema, tema imbracatului pentru Vorbitul in Public sau alta tema din curs, daca va intereseaza astept intrebari pe e-mail sau comentarii pe blog.
Urmeaza asezarea pe scaun, cea mai populara pozitie in cadrul emisiunilor TV. Te rog nu accepta un scaun care se poate roti, ridica, cobora. Alege-ti un scaun fix altfel vei avea tendinta sa te “foiesti”.
Asezarea pe scaun trebuie sa prinda haina costumului strans sub funt ca la umeri haina sa strea dreapta, intinsa si eleganta. Haina se deschide la nasturi ca sa “cada” lejer pe langa corp.
Pentru ca stati pe scaun nu inseamna ca puteti sa faceti orice cu picioarele, trebie sa gasiti o pozitie comoda, stabila, care sa nu arate toate “organele” si pe care sa nu fiti obligati sa o schimbati des. Nu stati prea pe spate sau prea in fata. Sfatul este sa stati drept ori sa nu va sprijiniti de spatar, ori sa aveti fundul foarte in spate ca spatele sa stea lipit de spatar.
Gesturile. Camera va filma in special gesturile mainilor, ale capului, ale umerilor si plexului, sfatul este sa nu stati ca statuia, impietriti “in istorie” ci sa va miscati. Repetati miscari ca in exercitiul 3 pe care l-ati citit zilele trecute.
TeleSpectatorul va fi mult mai interesat de ce spuneti daca veti si misca in acelasi timp. Eu deobicei sunt dau pe “mute”, iar daca invitatul mi se mai pare interesant il si urmaresc dupa aceea.
Mimica, tonul si volumul va sunt deja cunoscute, apelati la aceste arme ca sa punctati ceea ce vreti sa spuneti.
Privirea este la cel care a adresat intrebarea, nu la camera. La camera va veti uita doar daca aveti ceva de trasnmis direct telespectatorilor, daca faceti o declaratie, o promisiune, o invitatie generala. Concentrativa, in rest, doar pe cel care va adresat intrebarea, chiar daca sunt mai multi moderatori.
Deci, daca va informati asupra intrebarilor si formatului emisiunii, nu va imbracati in alb, tipator sau stralucitor, va miscati natural si raspundeti simplu cu RASPUNSUL si dupa aceea cu explicatia, puteti sa apareti inteligent la TV.
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
joi, 12 ianuarie 2012
GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 7. Tehnici de captare a atentiei. Folosirea limbajului verbal si non verbal
Pentru a se asigura ca publicul urmareste discursul, vorbitorii de succes se folosesc de tehnici de captare a atentiei.
Strategiile de captare a atentiei folosesc atat limbajul verbal, cat si limbajul nonverbal.
Folosirea limbajului verbal
Tehnicile care folosesc limbajul verbal sunt destul de limitate, cu toate ca, la prima vedere, pare mai facil sa se atraga atentia prin ceea ce se spune. Ele pot fi utilizate cu precadere in partea introductiva.
Glumele sunt o solutie usor de folosit in introducere, intrucat ele induc o stare de relaxare in randul audientei, atragand dupa sine si bunavointa acesteia.
De asemenea, se castiga atentia, intrucat a incepe sa vorbesti despre ceva serios intr-un registru hazliu nu este ceva uzual. In cazul in care vorbitorul isi incepe discursul cu o gluma, este de dorit ca aceasta sa aiba legatura cu subiectul, fara insa a fi deplasata, agresiva sau sa intre in contradictie cu ce va spune.
Prezentarea atipica este o alta modalitate de castigare a atentiei si bunavointei. Intr-o lume obisnuita cu formula clasica "Buna ziua! Ma numesc..." orice alta modalitate de prezentare iese in evidenta, atragand interesul celor care asculta.
Chiar si modificarea formulei de salut cu arhaicul "Ziua buna!" starneste senzatia de nou, fara a deranja. La fel ca si in cazul glumelor, nu este indicat ca prezentarea sa fie ostentativa, pentru ca atrage dupa sine antipatie.
Parasirea subiectului este o tehnica folosita de vorbitorii care au experienta. Daca in timpul cuvantarii cel care vorbeste “uita” pentru un moment ce are de gand sa spuna, trecand la cu totul altceva, interesul publicului va fi recastigat.
Este suficient ca un membru al auditoriului sa fie luat ca martor(“Sunt convins ca si domnisoara blonda din randul al treilea este de acord ca...”) pentru castigarea interesului. Experienta este necesara deoarece cea mai mica depasire a limitei, poate provoca un efect invers celui dorit.
Folosirea limbajului nonverbal
Avand in vedere ca are mai multe elemente care il compun, limbajul nonverbal ofera mai multe posibilitati de captare a atentiei. Orice gest socant, orice inflexiune a vocii sau rupere de ritm atrag atentia.
Gestica ofera nenumarate cai de captare a atentiei. O simpla bataie din palme sau pocnirea din degete sunt gesturi care nu sunt intalnite in mod uzual la un vorbitor. Din acest motiv, ele au rolul de a aduce un lucru nou, atractiv. In momentul folosirii gesturilor pentru a atrage atentia trebuie sa se ia in calcul si ceea ce se spune in acel moment, pentru a nu crea contradictii. De asemenea, este important ca gestul sa nu fie exagerat, ostentativ sau jignitor.
Mimica poate fi un element important atat pentru captarea atentiei, cat si pentru pastrarea acesteia, mai ales atunci cand publicul este suficient de aproape pentru a observa trasaturile vorbitorului. O incruntare usoara sau un rictus lejer trezesc interesul, chiar daca, in mod uzual, nu sunt lucruri de dorit intr-un discurs. Tocmai lipsa de dezirabilitate le face sa fie atractive, insa orice accentuare a lor poate starni nervozitate si reactii adverse.
Ruperile de ritm ofera posibilitati mari de atragere a publicului. Fara a interveni brusc, ele accentueaza importanta anumitor parti ale discursului. Schimbarea de ritm se face treptat pentru a nu deranja, dar nu foarte lent, pentru a putea fi perceputa.
Cresterea sau scaderea volumului este una dintre cele mai usoare posibilitati de captare a atentiei. Fara a cadea in extreme (publicul trebuie sa auda tot ce se spune, dar nu trebuie agresat prin strigate) vorbitorul poate accentua ceea ce este important.
Tonul folosit este, de asemenea, o arma a vorbitorului. Intreruperea momentelor de vorbire pe un ton entuziast cu momente in care este folosit un ton calm atrage atentia asupra acestora din urma. Similar, se intampla cu oricare intercalare de tonuri, accentul fiind pus pe vorbirea pe un ton diferit de cel pe care vorbitorul il utilizeaza in mod uzual.
Momentele de tacere capteaza atentia intr-un mod specific. O pauza bine calculata are rolul de a trezi in randul publicului o usoara neliniste, intrucat pentru moment, se da senzatia de pierdere a controlului. Important este ca in aceste momente de pauza auditoriul devine curios, dorind sa stie ce se intampla.
Este esential ca pauza sa nu fie prea lunga pentru a nu induce sentimentul de nesiguranta, dar nici prea scurta, pentru a trezi curiozitatea si sentimentul ca ceva urmeaza sa se intample.
Este important de retinut ca strategiile de captare a atentiei pot fi folosite si impreuna, acest fapt crescand marja de siguranta a atingerii scopului propus. De asemenea, ele au doar rolul de a accentua anumite momente. Utilizarea exagerata a acestor tehnici risca sa provoace senzatia de agresivitate.
Strategiile de captare a atentiei folosesc atat limbajul verbal, cat si limbajul nonverbal.
Folosirea limbajului verbal
Tehnicile care folosesc limbajul verbal sunt destul de limitate, cu toate ca, la prima vedere, pare mai facil sa se atraga atentia prin ceea ce se spune. Ele pot fi utilizate cu precadere in partea introductiva.
Glumele sunt o solutie usor de folosit in introducere, intrucat ele induc o stare de relaxare in randul audientei, atragand dupa sine si bunavointa acesteia.
De asemenea, se castiga atentia, intrucat a incepe sa vorbesti despre ceva serios intr-un registru hazliu nu este ceva uzual. In cazul in care vorbitorul isi incepe discursul cu o gluma, este de dorit ca aceasta sa aiba legatura cu subiectul, fara insa a fi deplasata, agresiva sau sa intre in contradictie cu ce va spune.
Prezentarea atipica este o alta modalitate de castigare a atentiei si bunavointei. Intr-o lume obisnuita cu formula clasica "Buna ziua! Ma numesc..." orice alta modalitate de prezentare iese in evidenta, atragand interesul celor care asculta.
Chiar si modificarea formulei de salut cu arhaicul "Ziua buna!" starneste senzatia de nou, fara a deranja. La fel ca si in cazul glumelor, nu este indicat ca prezentarea sa fie ostentativa, pentru ca atrage dupa sine antipatie.
Parasirea subiectului este o tehnica folosita de vorbitorii care au experienta. Daca in timpul cuvantarii cel care vorbeste “uita” pentru un moment ce are de gand sa spuna, trecand la cu totul altceva, interesul publicului va fi recastigat.
Este suficient ca un membru al auditoriului sa fie luat ca martor(“Sunt convins ca si domnisoara blonda din randul al treilea este de acord ca...”) pentru castigarea interesului. Experienta este necesara deoarece cea mai mica depasire a limitei, poate provoca un efect invers celui dorit.
Folosirea limbajului nonverbal
Avand in vedere ca are mai multe elemente care il compun, limbajul nonverbal ofera mai multe posibilitati de captare a atentiei. Orice gest socant, orice inflexiune a vocii sau rupere de ritm atrag atentia.
Gestica ofera nenumarate cai de captare a atentiei. O simpla bataie din palme sau pocnirea din degete sunt gesturi care nu sunt intalnite in mod uzual la un vorbitor. Din acest motiv, ele au rolul de a aduce un lucru nou, atractiv. In momentul folosirii gesturilor pentru a atrage atentia trebuie sa se ia in calcul si ceea ce se spune in acel moment, pentru a nu crea contradictii. De asemenea, este important ca gestul sa nu fie exagerat, ostentativ sau jignitor.
Mimica poate fi un element important atat pentru captarea atentiei, cat si pentru pastrarea acesteia, mai ales atunci cand publicul este suficient de aproape pentru a observa trasaturile vorbitorului. O incruntare usoara sau un rictus lejer trezesc interesul, chiar daca, in mod uzual, nu sunt lucruri de dorit intr-un discurs. Tocmai lipsa de dezirabilitate le face sa fie atractive, insa orice accentuare a lor poate starni nervozitate si reactii adverse.
Ruperile de ritm ofera posibilitati mari de atragere a publicului. Fara a interveni brusc, ele accentueaza importanta anumitor parti ale discursului. Schimbarea de ritm se face treptat pentru a nu deranja, dar nu foarte lent, pentru a putea fi perceputa.
Cresterea sau scaderea volumului este una dintre cele mai usoare posibilitati de captare a atentiei. Fara a cadea in extreme (publicul trebuie sa auda tot ce se spune, dar nu trebuie agresat prin strigate) vorbitorul poate accentua ceea ce este important.
Tonul folosit este, de asemenea, o arma a vorbitorului. Intreruperea momentelor de vorbire pe un ton entuziast cu momente in care este folosit un ton calm atrage atentia asupra acestora din urma. Similar, se intampla cu oricare intercalare de tonuri, accentul fiind pus pe vorbirea pe un ton diferit de cel pe care vorbitorul il utilizeaza in mod uzual.
Momentele de tacere capteaza atentia intr-un mod specific. O pauza bine calculata are rolul de a trezi in randul publicului o usoara neliniste, intrucat pentru moment, se da senzatia de pierdere a controlului. Important este ca in aceste momente de pauza auditoriul devine curios, dorind sa stie ce se intampla.
Este esential ca pauza sa nu fie prea lunga pentru a nu induce sentimentul de nesiguranta, dar nici prea scurta, pentru a trezi curiozitatea si sentimentul ca ceva urmeaza sa se intample.
Este important de retinut ca strategiile de captare a atentiei pot fi folosite si impreuna, acest fapt crescand marja de siguranta a atingerii scopului propus. De asemenea, ele au doar rolul de a accentua anumite momente. Utilizarea exagerata a acestor tehnici risca sa provoace senzatia de agresivitate.
GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 6. Elemente de paralimbaj
Elementele de paralimbaj constituie o alta componenta de baza a limbajului nonverbal. Ele presupun utilizarea modalitatilor de exprimare vocala pentru a oferi anumite intelesuri cuvintelor din discurs. Tonul, ritmul si volumul vocii pot fi folosite in asa fel incat sa ii atraga si sa ii convinga pe cei care asculta un discurs.
Tonul este inflexiunea vocii pe care o foloseste un vorbitor. El poate fi calm, agresiv, pedant, nervos, cald, rece etc. Pentru a avea succes, intr-un discurs este preferabil sa se foloseasca un ton calm si sigur, dar care sa nu fie uniform. Schimbarile acestuia sunt importante, intrucat ele rup monotonia, facand ca expunerea sa castige in atractivitate. Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi scapata, rezultand o atentie sporita din partea auditoriului.
Ritmul vorbirii reprezinta felul in care alterneaza cuvintele accentuate cu cele neaccentuate si frecventa acestora. El este ales in functie de ceea ce se doreste sa se comunice.
Pentru accentuarea ideilor importante din cadrul unui discurs se folosesc ruperile de ritm. Spre exemplu, se poate folosi in expunere un ritm alert, pentru ca inainte de introducerea unei idei importante, ritmul sa se reduca si sa se reia la aceeasi intensitate in explicarea ideii.
Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adreseaza publicului. Cel care tine un discurs trebuie sa vorbeasca suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele care il asculta. In general, nu este bine sa se foloseasca un volum foarte ridicat, deoarece acest lucru poate fi perceput ca o agresiune de cei din jur.
Tonul este inflexiunea vocii pe care o foloseste un vorbitor. El poate fi calm, agresiv, pedant, nervos, cald, rece etc. Pentru a avea succes, intr-un discurs este preferabil sa se foloseasca un ton calm si sigur, dar care sa nu fie uniform. Schimbarile acestuia sunt importante, intrucat ele rup monotonia, facand ca expunerea sa castige in atractivitate. Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi scapata, rezultand o atentie sporita din partea auditoriului.
Ritmul vorbirii reprezinta felul in care alterneaza cuvintele accentuate cu cele neaccentuate si frecventa acestora. El este ales in functie de ceea ce se doreste sa se comunice.
Pentru accentuarea ideilor importante din cadrul unui discurs se folosesc ruperile de ritm. Spre exemplu, se poate folosi in expunere un ritm alert, pentru ca inainte de introducerea unei idei importante, ritmul sa se reduca si sa se reia la aceeasi intensitate in explicarea ideii.
Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adreseaza publicului. Cel care tine un discurs trebuie sa vorbeasca suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele care il asculta. In general, nu este bine sa se foloseasca un volum foarte ridicat, deoarece acest lucru poate fi perceput ca o agresiune de cei din jur.
miercuri, 11 ianuarie 2012
Exercitiul 3. Imbunatatirea limbajului paraverbal
Pentru cresterea capacitatilor de comunicare nonverbala exista cateva modalitati simple:
Repetitia in fata oglinzii – este cea mai simpla metoda, cel care exerseaza in acest mod fiind atent la felul in care limbajul nonverbal transmite mesajul dorit;
Repetitia in fata unui grup – se poate apela la un grup de prieteni care, pe baza unor criterii prestabilite, sa faca o evaluare;
Repetitia in fata camerei video – este cea mai buna metoda, deoarece vorbitorul isi poate analiza singur discursul, putand urmari si evolutia sa in timp.
Faceti aceste excercitii in pozitii diferite: in picioare, stand pe scaun la o masa, stand pe scaun fara sa aveti nimic in fata, la inaltimea unei scene, jos la acelasi nivel cu auditoriul, pricepeti voi...
Repetitia in fata oglinzii – este cea mai simpla metoda, cel care exerseaza in acest mod fiind atent la felul in care limbajul nonverbal transmite mesajul dorit;
Repetitia in fata unui grup – se poate apela la un grup de prieteni care, pe baza unor criterii prestabilite, sa faca o evaluare;
Repetitia in fata camerei video – este cea mai buna metoda, deoarece vorbitorul isi poate analiza singur discursul, putand urmari si evolutia sa in timp.
Faceti aceste excercitii in pozitii diferite: in picioare, stand pe scaun la o masa, stand pe scaun fara sa aveti nimic in fata, la inaltimea unei scene, jos la acelasi nivel cu auditoriul, pricepeti voi...
Culorile si prejudecatile
Da, culorile sunt elemente de baza in etaloanele cu care caracterizam persoanele pe care le intalnim. Fisa pe care o propun nu este infailibila, dar va da o directie. Puteti sa folositi orice culoare vreti sau orice amestec de culori cu conditia sa stici ce faceti!
NU UITA ca atunci cand vrei sa pleci de acasa TREBUIE sa te uiti in oglinda si sa te intrebi: cine e cea mai frumoasa persoana din camera si de ce? Trebuie sa te imbraci cu ceea ce vrei sa transmiti!
In alte postari o sa vedeti ca voi vorbi despre haine, despre gulere de camasa, despre esarfa, despre ceasuri, etc. Toate aceste elemente pe care de multe ori tindem sa le ignoram sau mai rau sa le exageram provoaca auditoriului acel sentiment de "era ceva misto/ nasol dar nu stiu ce" despre tine si se va rasfrange si asupra prezentarii tale.
NU UITA ca atunci cand vrei sa pleci de acasa TREBUIE sa te uiti in oglinda si sa te intrebi: cine e cea mai frumoasa persoana din camera si de ce? Trebuie sa te imbraci cu ceea ce vrei sa transmiti!
In alte postari o sa vedeti ca voi vorbi despre haine, despre gulere de camasa, despre esarfa, despre ceasuri, etc. Toate aceste elemente pe care de multe ori tindem sa le ignoram sau mai rau sa le exageram provoaca auditoriului acel sentiment de "era ceva misto/ nasol dar nu stiu ce" despre tine si se va rasfrange si asupra prezentarii tale.
GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 5. Comunicarea nonverbala
Acest material are scopul de a clarifica notiunea de comunicare nonverbala si de a sublinia importanta acesteia. De asemenea, se urmareste explicarea elementelor care o compun si a modalitatilor de folosire a acestora intr-un discurs.
Definitia si importanta comunicarii noverbale
Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate, creand intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.
Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata in 1967 de catre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului.
Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica, privire, gestica si prin elementele de paralimbaj.
Mimica
Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In timpul unui discurs, pentru a ajuta la castigarea increderii publicului, mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu cele spuse.
Vorbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care sa ii ajute in convingerea auditoriului. De exemplu, fara a spune in cuvinte ca sunt impotriva unei idei, acestia o sustin zambind ironic, creand o reactie de opozitie fata de ceea ce spun.
Zambetul este un element care ajuta vorbitorul sa atraga bunavointa publicului, deoarece transmite prietenie, apropiere si siguranta de sine. Din acest motiv este recomandabil ca in introducerea discursului vorbitorul sa zambeasca.
Incruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si rigiditate. De aceea nu este bine ca vorbitorul sa stea incruntat, deoarece transmite catre auditor o stare de tensiune care poate provoca o ruptura.
Rictusul (schimonosirea fetei) induce ideea de nesiguranta. Publicul tinde sa creada ca cel care tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoaste tema despre care vorbeste, fiind indicat ca vorbitorii neexperimentati sa evite folosirea sa.
Privirea
Privirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind si modalitatea prin care se pastreaza legatura dintre vorbitor si public. Faptul ca privirea nu este indreptata spre public induce sentimentul de nesiguranta si de ascundere a adevarului.
Contactul vizual permanent este decisiv pentru castigarea bunavointei si a increderii. In cazul unui public numeros, pentru a crea fiecaruia impresia ca este privit, cea mai simpla posibilitate pentru un vorbitor este de a se uita la public in forma literei Z, incepand cu ultimul loc din stanga salii si terminand cu primul loc din dreapta.
Diferite tehnici de a privi
Privire oficiala; tringhi sus-frunte
Privire anturaj: triunghi jos ochi-gura
Privire intima: triunghi jos ochi-piept
Privire laterala: interes sau ostilitate, asociata cu sprancene usor ridicate sau cu zambet: interes. Incruntare, ridicarea fruntii sau lasarea in jos abuzelor: suspiciune, ostilitate, atitudine critica.
Dirijarea privirii
Utilizarea pixului in dirijarea privirii
Gestica si postura
Lipsa gesturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor. Pe de alta parte, utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de agitatie, rezultatul fiind obosirea audientei.
Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile facute in timpul unui discurs sa atraga atentia asupra celor spuse fara a deranja publicul. Evitarea gesturilor agresive (mainile tinute in solduri, indreptarea degetului aratator catre auditor), nervoase (pocnitul din degete) sau a celor care denota indecizie sau nesiguranta (jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par, sau aranjarea parului) face mai sigura obtinerea unui rezultat pozitiv.
Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse. Orientarea spre public este, de asemenea, un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia pe parcursul desfasurarii discursului.
Definitia si importanta comunicarii noverbale
Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate, creand intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.
Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata in 1967 de catre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului.
Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica, privire, gestica si prin elementele de paralimbaj.
Mimica
Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In timpul unui discurs, pentru a ajuta la castigarea increderii publicului, mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu cele spuse.
Vorbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care sa ii ajute in convingerea auditoriului. De exemplu, fara a spune in cuvinte ca sunt impotriva unei idei, acestia o sustin zambind ironic, creand o reactie de opozitie fata de ceea ce spun.
Zambetul este un element care ajuta vorbitorul sa atraga bunavointa publicului, deoarece transmite prietenie, apropiere si siguranta de sine. Din acest motiv este recomandabil ca in introducerea discursului vorbitorul sa zambeasca.
Incruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si rigiditate. De aceea nu este bine ca vorbitorul sa stea incruntat, deoarece transmite catre auditor o stare de tensiune care poate provoca o ruptura.
Rictusul (schimonosirea fetei) induce ideea de nesiguranta. Publicul tinde sa creada ca cel care tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoaste tema despre care vorbeste, fiind indicat ca vorbitorii neexperimentati sa evite folosirea sa.
Privirea
Privirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind si modalitatea prin care se pastreaza legatura dintre vorbitor si public. Faptul ca privirea nu este indreptata spre public induce sentimentul de nesiguranta si de ascundere a adevarului.
Contactul vizual permanent este decisiv pentru castigarea bunavointei si a increderii. In cazul unui public numeros, pentru a crea fiecaruia impresia ca este privit, cea mai simpla posibilitate pentru un vorbitor este de a se uita la public in forma literei Z, incepand cu ultimul loc din stanga salii si terminand cu primul loc din dreapta.
Diferite tehnici de a privi
Privire oficiala; tringhi sus-frunte
Privire anturaj: triunghi jos ochi-gura
Privire intima: triunghi jos ochi-piept
Privire laterala: interes sau ostilitate, asociata cu sprancene usor ridicate sau cu zambet: interes. Incruntare, ridicarea fruntii sau lasarea in jos abuzelor: suspiciune, ostilitate, atitudine critica.
Dirijarea privirii
Utilizarea pixului in dirijarea privirii
Gestica si postura
Lipsa gesturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor. Pe de alta parte, utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de agitatie, rezultatul fiind obosirea audientei.
Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile facute in timpul unui discurs sa atraga atentia asupra celor spuse fara a deranja publicul. Evitarea gesturilor agresive (mainile tinute in solduri, indreptarea degetului aratator catre auditor), nervoase (pocnitul din degete) sau a celor care denota indecizie sau nesiguranta (jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par, sau aranjarea parului) face mai sigura obtinerea unui rezultat pozitiv.
Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse. Orientarea spre public este, de asemenea, un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia pe parcursul desfasurarii discursului.
marți, 10 ianuarie 2012
GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 4. Caracterul
Caracterul = aspect etico-social, ce cuprinde orientarea, atitudinea si interesele omului si indica ce reprezinta omul ca membm al societatii. Trasaturile de caracter se refera la sfera motivationala a persoanei, indicand semnificatia si scopnl activitatii umane.
Motivele actiunilor umane se clasifica in 3 categorii:
- biologice (legate de organism, de conservarea si dezvoltarea sa).
- psihologice (in stransa legatura cu viata psihica): instinctele.
- sociale.
Actui de caracter este un act de vointa, fund rezultatui iinui efbrt mai mult sau mai putin indelungat. Trasaturile de caracter pozitive care rezulta in umna acestui efort inlengat de vointa sunt: perseverenta, consecventa, hotararea, curajul, spiritui de initiativa, disciplina si independenta in actiune.
Trasaturile de caracter care exprima atitudinea individului fata de societate sunt:
dragostea de patrie, respectui si grija fata de proprietatea individuala si cea obsteasca, ajutorarea colegilor din colectivul in care munceste.
Atitudinile legate de orientarea fata de sine insusi sunt: trebuintele, convingerile si interesele.
Trasaturile globale ale personalitatii: introversiunea si extra versiunea, ce se refera la modul cum individul intra in relatie cu lumea exterioara; nivelul de aspiratie - scopurile si obiectivele pe care un mdivid considera ca Ie poate realiza prin fortele sale.
Motivele actiunilor umane se clasifica in 3 categorii:
- biologice (legate de organism, de conservarea si dezvoltarea sa).
- psihologice (in stransa legatura cu viata psihica): instinctele.
- sociale.
Actui de caracter este un act de vointa, fund rezultatui iinui efbrt mai mult sau mai putin indelungat. Trasaturile de caracter pozitive care rezulta in umna acestui efort inlengat de vointa sunt: perseverenta, consecventa, hotararea, curajul, spiritui de initiativa, disciplina si independenta in actiune.
Trasaturile de caracter care exprima atitudinea individului fata de societate sunt:
dragostea de patrie, respectui si grija fata de proprietatea individuala si cea obsteasca, ajutorarea colegilor din colectivul in care munceste.
Atitudinile legate de orientarea fata de sine insusi sunt: trebuintele, convingerile si interesele.
Trasaturile globale ale personalitatii: introversiunea si extra versiunea, ce se refera la modul cum individul intra in relatie cu lumea exterioara; nivelul de aspiratie - scopurile si obiectivele pe care un mdivid considera ca Ie poate realiza prin fortele sale.
GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 3. Aptitudinile
Aptitudinile = indica posibilitatile unui individ si reprezinta insusiri psihice si fizice cu ajutorul carora se realizeaza cu succes o anumita activitate.
Aptitudinea profesionala este complexa si nu poate fi detemiinata de un singur factor. Fiecare din insusirile necesare, luata separat, reprezinta o aptitudine simpla, iar intregul grup de aptitudini simple, necesare intr-o anumita activitate, formeaza aptitudinea complexa.
In afara de aptitudini, indeplinirea unei activitati este conditionata de cunostinte si deprmderi (ce asigura indeplinirea activitatilor profesionale numai la un nivel obisnuit), de interese si atitudini.
Anumite aptitudini deficitare pot fi compensate prin dezvoltarea intr-un grad mai mare a alter insusiri sau printr-un interes sustinut, printr-o mclinatie putemica pentm activitatea respectiva.
Talentul = o forma superioara de manifestare a aptitudinilor complexe.
Geniul = fonna cea mai inalta de dezvoltare a aptitudinilor, care se manifesta intr-o activitate creatoare de insemnatate istorica pentm societate.
Aptitudinile generale:
a. inteligenta (ce poate fi concreta sau tehnica, si abstracta). Factori ai inteligentei: intelegere si fluenta verbala, memorie, viteza de perceptie, factori simbolici, factori de descoperire, de gandire si de evaluare. Tipul de inteligenta difera in functie de profesiune.
b. memoria - aptitudinea de fixare, pastrare si reproducere a diferite fapte sau notiuni. Memoria poate fi mecanica (intelesul joaca un rol redus) si logica (elemente in care intelesul are rolul principal).
c. spiritui de observatie - se bazeaza pe calitatile perceptiei si inseamna capacitatea de a sesiza esentiakil dintr-o anumita situatie, fiind deosebit de important in foarte multe activitati profesionale.
d. atentia - capacitatea de orientare selec-tiva a constiintei intre anumiti stimuli.
Aptitudinile speciale
a. aptitudinea tehnica sau mecanica: include 2 factori principali: aspectui de
intelegere a mecanismelor si abilitatea de a Ie manipula.
b. aptitudinile psihomotorii - privesc calitatile de motricitate, sigiiranta si stabi-litatea miscarilor, viteza si precizia, etc.
c. aptitudinile senzoriale - se disting, in functie de organele senzoriale: vizuale, auditive, tactile, etc.
d. aptitudinile speciale - specifice anumitor profesiuni artistice, stiintifice, pedagogice.
e. aptitudinile de organizare si conducere.
Aptitudinea profesionala este complexa si nu poate fi detemiinata de un singur factor. Fiecare din insusirile necesare, luata separat, reprezinta o aptitudine simpla, iar intregul grup de aptitudini simple, necesare intr-o anumita activitate, formeaza aptitudinea complexa.
In afara de aptitudini, indeplinirea unei activitati este conditionata de cunostinte si deprmderi (ce asigura indeplinirea activitatilor profesionale numai la un nivel obisnuit), de interese si atitudini.
Anumite aptitudini deficitare pot fi compensate prin dezvoltarea intr-un grad mai mare a alter insusiri sau printr-un interes sustinut, printr-o mclinatie putemica pentm activitatea respectiva.
Talentul = o forma superioara de manifestare a aptitudinilor complexe.
Geniul = fonna cea mai inalta de dezvoltare a aptitudinilor, care se manifesta intr-o activitate creatoare de insemnatate istorica pentm societate.
Aptitudinile generale:
a. inteligenta (ce poate fi concreta sau tehnica, si abstracta). Factori ai inteligentei: intelegere si fluenta verbala, memorie, viteza de perceptie, factori simbolici, factori de descoperire, de gandire si de evaluare. Tipul de inteligenta difera in functie de profesiune.
b. memoria - aptitudinea de fixare, pastrare si reproducere a diferite fapte sau notiuni. Memoria poate fi mecanica (intelesul joaca un rol redus) si logica (elemente in care intelesul are rolul principal).
c. spiritui de observatie - se bazeaza pe calitatile perceptiei si inseamna capacitatea de a sesiza esentiakil dintr-o anumita situatie, fiind deosebit de important in foarte multe activitati profesionale.
d. atentia - capacitatea de orientare selec-tiva a constiintei intre anumiti stimuli.
Aptitudinile speciale
a. aptitudinea tehnica sau mecanica: include 2 factori principali: aspectui de
intelegere a mecanismelor si abilitatea de a Ie manipula.
b. aptitudinile psihomotorii - privesc calitatile de motricitate, sigiiranta si stabi-litatea miscarilor, viteza si precizia, etc.
c. aptitudinile senzoriale - se disting, in functie de organele senzoriale: vizuale, auditive, tactile, etc.
d. aptitudinile speciale - specifice anumitor profesiuni artistice, stiintifice, pedagogice.
e. aptitudinile de organizare si conducere.
luni, 9 ianuarie 2012
GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 2. Temperamentul
Temperamentul = forma de manifestare a personalitatii in ceea ce priveste energia, rapiditatea, regularitatea si intensitatea proceselor psihice.
Temperamentui este latura fon-nala dinamica a personalitatii, si influenteaza caracteml.
Dupa felul cum se combina insusirile proceselor nervoase, rezulta 4 tipuri de sistem nervos, care formeaza baza fiziologica a temperamentelor:
Tipul putemic, echilibrat, mobil
- poate trece cu usurmta de la o stare psihologica la alta, si de la o activitate la alta. Acestui tip ii corespunde temperamentui sanguin (vioi, sociabil, adaptabil).
Tipul putemic, echilibrat, lipsit de mobilitate (inert)
- poseda forta si echilibm al proceselor nervoase, dar nu are mobilitate. li corespunde temperamentui flegmatic, foarte calm si echilibrat, se concentreaza intens si este rareori distrat.
Tipul putemic, neechilibrat, excitabil
- poseda o energie a proceselor nervoase, insa echilibrul este instabil, excitatia fiind mai putemica decat inhibitia. Acestui tip ii corespunde temperamentui coleric, care este nelinistit, isi iese repede din fire, are sentimente putemice si durabile, dar este inegal in manifestari, se lasa usor cuprins de furie.
Tipul slab
- lipsit de energie a proceselor nervoase. Acestui tip ii corespunde temperamentui melancolic, fiind inchis in sine. Ii lipseste rezistenta la starile de incordare, oboseste repede, insa are multa rabdare si grija in lucru.
Trasaturile temperamentale caracterizeaza procesele psihice si se refera fie la activitate, fie la afectivitate.
O serie de trasaturi temperamentale, ca mobilitatea, iuteala actiunii, prezinta si ele importanta in anumite profesiuni, mai ales ca iuteala deciziei depinde, in mare masura de viteza generala a actiunii.
Reprezentantii temperamentului melancolic sunt sensibili, delicati, rezista mai putin decat altii la solicitari, astfel ca orientarea lor profesionala va exclude, pe cat posibil, locurile de munca suprasolicitate.
In orientarea, selectia si repartizarea profesionala este necesar sa se tina seama de faptui ca dintre toate trasaturile de personalitate, cele temperamentale sunt cel mai greu de modificat prin influenta mediukii si a educatiei.
Temperamentui este latura fon-nala dinamica a personalitatii, si influenteaza caracteml.
Dupa felul cum se combina insusirile proceselor nervoase, rezulta 4 tipuri de sistem nervos, care formeaza baza fiziologica a temperamentelor:
Tipul putemic, echilibrat, mobil
- poate trece cu usurmta de la o stare psihologica la alta, si de la o activitate la alta. Acestui tip ii corespunde temperamentui sanguin (vioi, sociabil, adaptabil).
Tipul putemic, echilibrat, lipsit de mobilitate (inert)
- poseda forta si echilibm al proceselor nervoase, dar nu are mobilitate. li corespunde temperamentui flegmatic, foarte calm si echilibrat, se concentreaza intens si este rareori distrat.
Tipul putemic, neechilibrat, excitabil
- poseda o energie a proceselor nervoase, insa echilibrul este instabil, excitatia fiind mai putemica decat inhibitia. Acestui tip ii corespunde temperamentui coleric, care este nelinistit, isi iese repede din fire, are sentimente putemice si durabile, dar este inegal in manifestari, se lasa usor cuprins de furie.
Tipul slab
- lipsit de energie a proceselor nervoase. Acestui tip ii corespunde temperamentui melancolic, fiind inchis in sine. Ii lipseste rezistenta la starile de incordare, oboseste repede, insa are multa rabdare si grija in lucru.
Trasaturile temperamentale caracterizeaza procesele psihice si se refera fie la activitate, fie la afectivitate.
O serie de trasaturi temperamentale, ca mobilitatea, iuteala actiunii, prezinta si ele importanta in anumite profesiuni, mai ales ca iuteala deciziei depinde, in mare masura de viteza generala a actiunii.
Reprezentantii temperamentului melancolic sunt sensibili, delicati, rezista mai putin decat altii la solicitari, astfel ca orientarea lor profesionala va exclude, pe cat posibil, locurile de munca suprasolicitate.
In orientarea, selectia si repartizarea profesionala este necesar sa se tina seama de faptui ca dintre toate trasaturile de personalitate, cele temperamentale sunt cel mai greu de modificat prin influenta mediukii si a educatiei.
duminică, 8 ianuarie 2012
In general despre vorbitul in public
 |
| Dulciurile ne inspira.. |
Dar ce s-ar fi intamplat daca invitatul era pregatit, stia ce se va intampla, ce subiecte vor fi, cum sa se pregateasca. Alta emisiune, poate alt post TV, poate alta tara, dar sigur alta planeta.
Aceasta pregatire face diferenta dintre cineva care vorbeste bine la TV si cineva care plictiseste.
Din experienta mea, pentru a vorbi in public BINE, chiar excelent, trebuie sa parcurgi 4 etape: ce poveste vei spune, ce pauze trebuie sa faci, cum te prezinti si cum te pregatesti inainte.
1. Povestea.
Ca orice povestitor (persoana care spune ceva unui/ unor oameni si doreste ca acestia sa-l asculte) vorbitorul in public trebuie sa-si contruiasca discursul ca o poveste. Cu introducere, cuprins, punct culminant, incheiere, poate chiar cu epilog, morala. Nu conteaza daca povestea este scrisa in stil antic, modern, contemporan sau neoclasic. Important este sa-ti gasesti stilul tau intr-un curent literar si sa-ti scri discursul ca pe o poveste. Astfel iti vei conduce auditoriul pe cararile pe care ti le doresti, iar ei vor intelege, chiar dori sa mearga cu tine. NU UITA: auditoriul vrea sa fie rupt de viata de zi cu zi si de asemenea vrea sa inteleaga usor si sa poata povesti usor.
2. Pauzele.
Nu vorbesc despre pauza de cafea, de mancare, de pipi, etc. In timpul discursului trebuie sa faci pauze ca sa respiri, sa lasi in suspans auditoriul, sa accentuezi anumite idei, loc de aplauze, etc. Programarea pauzelor iti va aduce ordine in prezentare. De asemenea, vei vedea ca odata cu pauzele trebuie sa-ti modulezi si vocea, tonul, viteza vorbirii. Trebuie din cand in cand sa-i trezesti pe unii si sa-i farmeci pe altii. Fa exercitii de voce si NU UITA: prezentarile se tin la microfon pentru a putea sa-ti utilizezi toate atributele vocii fara efort.
3. Prezenta.
Acest aspect are legatura cu comunicarea non-verbala. Hainele, incaltamintea, bijuteriile, gesturile, mimica, etc, toate acestea fac parte din tine si pot ajuta sau nu in cazul discursului. Gesticuleaza cat crezi tu de mult, miscate cat crezi tu de mult, imbracate cum crezi, dar NU UITA: prezenta ta trebuie sa fie “din acelasi film” cu tema prezentarii, cu povestea pe care vrei sa o transmiti.
4. Pregatirea.
Nimic nu se compara cu o buna pregatire, poate doar o mai buna pregatire. Pregatirea discursului, notitele, vocea, hainele, sala, echipamentul tehnic, auditoriul, etc. totul face parte din povestea pe care o vei spune. Trebuie sa te pregatesti si sa repeti ceea ce vei spune. De obicei pentru lucrurile importante vorbeste cu un antrenor :). NU UITA: nu memora discursul si fati scenarii pentru situatii neprevazute, CONSTRUIESTETI MANUALUL DE CRIZA.
Pe parcursul antrenamentului vei sesiza si alte elemente importante, in special legate de lucruri specifice cum ar fi aparitia la TV, discursul la radio sau chiar discursul ad-hoc, dar pe ansamblu, daca te hotarasti sa sustii un discurs, te rog, urmeaza acesti 4 pasi “simpli”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)