Potrivit unor experti,
de cele mai multe ori grupurile activiste
stabilesc agenda politicilor publice combinand tehnicile propagandei cu tehnologia informatica.
Mai
intai, ele creeaza o nevoie imaginara in sustinerea ideii lor reformatoare atat in cadrul grupului lor particular, cit si in
presa centrala, ca si in fata
grupurilor de lideri de opinie.
Dupa
aceea, creeaza aparenta de legitimitate pentru ideea lor prin
intermediul studiilor, al validarii de catre o terta parte si, in cele din urma,
prin sondarea opiniei publice si prin lobby pentru politica publica.
In
final, folosesc alte tehnici de diseminare a informatiilor, ca de exemplu, articolele de
presa, posta directa si mobilizarea maselor, pentru
a-si raspandi punctul de vedere la scara locala, nationala sau internationala.
Cea
mai simpla campanie poate consta in strangerea de informatii si transmiterea
lor catre guverne sau mijloacele de comunicare in masa.
Deseori,
prin folosirea cercetarilor, un grup de presiune poate obtine
sprijinul public pentru cauza sa, iar tribunalele pot fi aduse in situatia de a recuza
functionarea corporatiei. Membrii si sutinatorii
pot fi mobilizati pentru a scrie companiilor plangandu-se in legatura cu
actiunile si politicile acestora. O si mai mare presiune poate fi exercitata prin intermediul boicotului.
Si actionarii pot fi
cooptati in vederea obtinerii de sprijin. Consultantii
din cercetarea in domeniul pensiilor si al investitiilor sustin ca a existat o crestere rapida a numarului de
fonduri mutuale etice in ultimii
cinci ani. Demonstratiile de la intalnirile anuale ale companiilor au devenit acum evenimente obisnuite in
Europa.
In plus,
institutiile financiare au suferit pierderi din cauza despagubirilor
acordate ca urmare a acuzatiilor de poluare a mediului. Reclamatiile privind deseurile
toxice, azbestul si deseurile radioactive au
contribuit cu aproximativ 20 de procente la pierderile serioase suferite recent de Lloyd's pe piata
londoneza de asigurari.
Noua
cultura a proceselor, caracteristica sfarsitului de secol douazeci,
costa corporatiile americane 43 de miliarde de dolari anual, reprezentand
asigurarile impotriva reclamatiilor privind propriile produse.
Loteria
infloritoare a cererilor de despagubire pentru prejudicii personale - atat
fizice, cat si emotionale - a ajuns la dimensiuni colosale. Autoritatile britanice din
domeniul sanitar sunt unele dintre institutiile publice cele mai
expuse, ele anticipind o crestere anuala de 15-20 de procente in ceea
ce priveste cererile de despagubire.
In
Statele Unite, primele 12 grupuri de presiune in ceea ce priveste mediul au
bugete curente care totalizeaza aproximativ 400.000.000 dolari pe
an, provenind de la aproximativ 13.000.000 de donatori. Aceasta inseamna
peste 10.000.000 de oameni si 250.000.000 dolari mai mult fata de resursele umane
si financiare de care dispun impreuna partidele Democrat si
Republican.
Volumul de munca pe care
il creeaza aceste grupuri propagandistice, mai ales in domeniul protectiei
mediului, obliga organizatiile sa se
concentreze asupra introducerii sistemelor de management al situatiilor de risc si a unor noi functii
pentru gestionarea acestora.
In
ultimii ani, marile companii si-au modificat filosofia, considerand ca exista
avantaje atat comerciale, cat si sociale in comunicarea masurilor pe care le
iau pentru reducerea impactului asupra resurselor naturale.
In prezent, multe
companii publica declaratii privind politica
lor de mediu si angajeaza specialisti care sa creeze strategii de ecologizare a
proceselor de fabricatie si de dezvoltare a unor initiative ecologice in
cadrul comunitatii. In acelasi fel, unele organizatii implementeaza programe de
marketing si de sponsorizare menite sa promoveze
cunoasterea marcilor, insa intr-un mod care sa aiba o baza etica.
In
ciclul analizei riscului, unii analisti fac referire la analiza continutului stirilor. Aceasta
dezvaluie un model bine structurat, adoptat de grupurile sau
indivizii care sustin o anumita problema si care incearca sa castige sprijinul
publicului pentru actiunile lor.
