Pentru
organizatiile care se confrunta cu situatii de risc emergente,
cateva dintre principalele repere ale comunicarii de risc eficiente
sunt:
-intelegerea
dinamicii emotiei publice, a practicilor de lucru ale
unor grupuri de interes special si a mass-media, care face tot posibilul sa imprime si
sa legitimeze o anumita perspectiva asupra unei
probleme, in vederea unei dezbateri publice si, in cele din urma, a formularii unei politici publice;
-
familiarizarea organizatiei cu evolutia ciclica a
unei situatii; concentrarea resurselor potrivite asupra identificarii
si monitorizarii informatiilor relevante pentru situatia aparuta si a activitatilor organizate
ca reactie la aceasta. Ea ar trebui sa includa o politica clar
definita si o strategie de comunicare asociata acesteia;
-
intelegerea faptului ca nu este realist sa se urmareasca
schimbarea opiniei publice in legatura cu dimensiunea
riscului (chiar daca riscul real al unei intamplari neprevazute este
mic) si, deci, organizatia sau industria trebuie:
-
sa comunice intr-un limbaj legat de anxietatea publica si de natura sa o reduca;
-
sa stabileasca si sa consolideze increderea in angajamentul fata
de controlarea, reducerea si limitarea
acesteia.
