Cel mai autentic discurs
politic este cel dintr-un stat totalitar. In orice stat relativ democratic,
discursul este adesea inlocuit sau eclipsat de polemica. El ramane "coada
paunului", dar, prin efectul de obisnuinta nu mai este un discriminant
absolut. In statul totalitar, ideea nu mai este efect pe termen scurt, de aceea,
pierzandu-si caracterul electiv, discursul devine propagandistic.
Scopul oratorului nu este sa reveleze, ci sa
acopere, sa motiveze publicul sau sa inchida ochii - sa recunoastem, o sarcina
mult mai dificila. Textul se adreseaza tuturor, si, in plus, el este considerat
ratat atunci cand macar un ascultator nu a fost convins pe deplin, oarecum, sau
macar "facut atent".
Evident, un discurs, in aceasta configuratie,
trebuie sa contina destul entuziasm pentru a-i pacifica pe revoltati, transformandu-i
in mod natural in adepti si eroi ai "doctrinei", dar indeajuns de putina
"doctrina" pentru a nu-i deranja pe pacifisti, care au un anumit prag
de toleranta fata de lucrurile cu care sunt impacati, dar nu de acord.
Discursul este cel mai frumos mod de a-i manipula
pe oameni, atunci cand esti convins de la inceput si fara nici o ezitare ca nu
crezi un cuvant din ce ai de gand sa spui. "Daca se intampla sa crezi cu
adevarat ca adevarul este acolo si ca singura menire a discursului este sa-l
prezinte intr-o maniera eleganta, atunci fie esti orator, fie esti
pierdut".
Comunicarea umana reprezinta o strategie
directa si eficienta de influentare sociala a comportamentului politic al
indivizilor, prin impactul direct pe care il are asupra atitudinilor si credintelor.
Se considera ca impactul persuasiv al comunicarii parcurge la nivelul constient
al individului 4 procese: atentia, intelegerea, acceptarea, retinerea si, in
final, efectul se observa in comportamentul politic al individului.
Exemplu: obiectivul discutiei candidatului
politic pe un post radio sau TV este sa determine la ascultatori un
comportament de votare. Chiar daca receptorul este atent la comunicare,
impactul persuasiv este mic daca nu intelege argumentele sursei din cauza ca
sunt prea complexe (esec de intelegere) sau daca nu accepta concluziile
candidatului (esec de asteptare).
Presupunem ca auditoriul a fost convins, deci
a acceptat mesajul electoral, dar daca schimbarea atitudinala nu este durabila si
de profunzime oamenii isi schimba opinia indusa chiar inainte de ziua
alegerilor.
Informatia primita implica un proces de
prelucrare cognitiva, analiza critica a mesajului, corelarea experientei
anterioare a individului, referitoare la candidat, cu argumentele continute in
mesaj. Calea indirecta a procesarii informatiei din cadrul mesajului persuasiv
urmeaza un procedeu euristic, cel al credibilitatii sursei.
Mesajul candidatului poate fi acceptat chiar si
in lipsa unei motivatii logice daca individul capata credibilitate si prezinta
atractivitate. Prin increderea acordata de alegatori si totodata competenta
acestora, candidatul este investit cu credibilitate. Eficienta mesajului este
mai mare cu cat nivelul de educatie, statutul social, inteligenta si competenta
profesionala atribuie candidatului vor creste. Si, ca urmare a aprecierii
acordate acestuia, mesajul va fi considerat ca detine informatii pertinente,
adevarate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu