In timp ce multora dintre noi nu le place sa
vorbeasca in public, sunt momente in care suntem rugati sa ne ridicam pentru a
adresa cateva cuvinte in legatura cu un anume subiect, in momente in care noi
nu eram pregatiti pentru a face acest lucru. Suntem mai socati ca oricine
altcineva. Vi s-a intamplat vreodata? In continuare veti gasi cateva trucuri:
·
Decideti-va
repede despre ce doriti sa vorbiti. Daca nu ati fost anuntat din timp pentru a
scrie cateva notite, alegeti-va un comentariu sau un mesaj pe care sa va
concentrati. De multe ori ideile vin dupa ce ati inceput discursul propriu-zis.
Daca asa ceva se intampla, urmati-va instinctele in continuare.
·
Nu incercati
sa memorati ceea ce veti spune! Incercand acest lucru veti reusi sa va enervati
gandindu-va mai mult la cuvinte decat la mesajul propriu-zis.
·
Incepeti
prin a fi increzatori in dumneavoastra insiva! Planificati-va care va fi prima
propozitie. Puteti sa o si notati pe o bucata de hartie si sa aruncati cateva
ocheade inainte de a incepe sa vorbiti. Daca stiti ca aveti trei idei sau
opinii, puteti incepe prin a spune: “Doresc sa va prezint trei pareri, prima
este…a doua este…” si asa mai departe.
·
Decideti-va
asupra modalitatilor de a trece de la un subiect la altul, astfel incat
trecerea sa nu fie brusca sau plictisitoare.
·
Mentineti
contactul vizual cu audienta. Tineti un discurs CATRE ei si nu LA ei.
·
Ganditi-va
la audienta ca la un grup de prieteni.
·
O data ce
ati tras concluziile, puteti sa lasati din nou controlul persoanei care v-a
rugat sa vorbiti.
·
Citeste si
aduna cu atentie suficienta informatie pentru sustinerea discursului.
·
Selectati
informatia si decideti-va cat doriti sa expuneti din ea. Pentru a face acest
lucru trebuie sa stiti cat de mult veti vorbi.
·
Decideti-va
asupra formatului prezentarii. Sunteti in punctul in care decideti cum si in
cel moment al discursului veti prezenta materialul ales.
·
Daca va veti
construi discursul cu atentie, tinand cont de audienta, imprejurari, timp, etc.
nu veti avea niciodata un discurs plictisitor.
·
Nu va temeti
sa folositi materiale noi. Practica le va face perfecte.
·
Incercati sa
alegeti un titlu care nu doar sa va informeze publicul, dar sa-l si convinga.
·
Cand va
compuneti discursurile, ganditi unul care poate fi prezentat intr-o ora si un
rezumat al acestui care poate fi prezentat in 10 minute. Nu se stie niciodata….
a. Ce sa NU faci cand tii un discurs dupa
notite!
·
Sa prostiti audienta: probabil nu va functiona. Publicul este, de
obicei, foarte perceptiv. Isi da seama imediat cand oratorul nu a venit cu
lectia invatata, cand nu prea stie ce sa citeasca din notite, impresia dupa
care se pliaza fiind faptul ca dumneavoastra sunteti pentru ei o “fantana de
cunostinte” si nu un balon cu apa.
·
Sa cititi direct notitele: Publicul doreste sa experimenteze ce este
in mintea si in sufletul dumneavoastra, nu sa auda povesti. Notitele care sa va
sustina partile cele mai importante ale discursului sunt importante, dar ele nu
trebuie sa formeze discursul in sine!
·
Sa va faceti audienta tinta glumelor
dumneavoastra: Povestile
despre oameni si evenimente spuse cu bun-gust si umor sunt nemaipomenite,
impunand un ton pozitiv discursului si relatiei cu publicul. Dar ironizand
audienta nu veti face altceva decat sa-i starniti impotriva dumneavoastra.
·
Sa depasiti limita de timp: Aveti un contract cu audienta! Obligatia ei
este sa va asculte, iar a dumneavoastra sa le furnizati materialul promis in
perioada de timp anuntata. Daca le-ati promis 20 de minute, nu va terminati
dicursul in 30 de minute! Daca nu ati anuntat cat de lunga va fi intalnirea,
faceti acest lucru, altfel se vor plictisi mai repede decat intentionati!
b. 2 metode obisnuite si proaste de a-ti aminti materialul
·
Memorarea: cea mai proasta metoda, tendinta fiind de a
tine minte cuvintele si nu ideile. Ca rezultat, inflectiunile normale ale vocii
dispar. Prin “a memora” problema nu se pune la “ce voi uita”, ci “cand voi
uita”.
·
Cititul dintr-un text complet: a asculta un discurs citit este cea mai
plictisitoare metoda. Oratorul pierde inflectiunile verbale din cauza
cuvintelor in spatele carora se ascund ideile. Ascultati pauzele. Vorbirea
naturala este plina de pauze. In citit, contactul vizual dispare, “cititorul”
fiind prea speriat pentru a incerca altceva in afara de citit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu