COMPLEXUL DE ABANDON
Origine si manifestare
Originea se intoarce de asemenea la sentimentul (adevarat sau fals) unei privari de dragoste (materna, in majoritatea cazurilor) in perioada copilariei timpurii, atunci cand copilul are cea mai mare nevoie de ea pentru dezvoltare: despartire, intarcare, plecarea la scoala, moartea unui parinte, mama prezenta fizic dar absenta psihic etc. Consecinta complexului de abandon este ca absenta celuilalt este insuportabila psihologic.
„Abandonistul" resimte un vid existential.
El are o permanenta nevoie de companie, o sete insa¬tiabila de dragoste. In afara de aceasta, el dramatizeaza semnele de dezinteres ale celuilalt fata de el si le traieste exact ca un abandon intolerabil.
Exprimare morfologica
Se poate diagnostica un complex de abandon atunci cand cel putin doi dintre cei trei receptori (ochi, nas, gura) sunt in retractie laterala marcata (adica proeminente).
Trairea complexului
- Acceptare: constatare amara: „Sunt respins, negat." Este sce¬nariul victimei care asteapta un salvator ideal (Fat Frumos). Aban donistul seduce, apoi provoaca direct sau indirect abandonul de catre partenerul sau.
- Compensare: aceasta se traduce prin: „Eu sunt cel care respinge." Individul evita orice atasare, schimba partenerii de indata ce simta ca s-ar putea crea o legatura de care se teme.
- Supracompensare: in acest caz, exista proiectia sentimentului asupra celorlalti: „Oamenii sunt ingrati, dupa tot ce fac pentru ei."
Abandonistul are grija de „abandonati", se sacrifica pentru ei in speranta de a primi dragoste in schimb.
Motivatia complexului de abandon
Suportat
- Dramatizarea absentei celuilalt.
- A-si dovedi ca nu este recunoscut.
- Admiterea ca altii au motive de a-l abandona.
Compensat
- Intrarea in contact.
- Cauta sa se faca cunoscut.
- Lasa balta oamenii.
Supracompensat
- A sari in ajutorul abandonatilor.
- Fortarea contactului.
- Punerea in valoare pentru a fi admirat si recunoscut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu