Termenul „complex" poate genera confuzii, pentru ca i se atribuie cel mai adesea o semnificatie negativa sau in orice caz peiorativa, in realitate, complexul desemneaza pur si simplu o asociere de impulsuri: este o organizare de care avem nevoie pentru actiunea noastra cotidiana. in sine, un complex nu este nociv, este chiar indispensabil functionarii noastre psihice.
Dar unele complexe sunt deranjante si este evident ca la ele se face in general referire in conversatiile curente.
Un complex deranjant este format dintr-un ansamblu de elemente cu o foarte mare incarcatura emotionala, adunate in jurul unui nucleu organizator inconstient.
Astfel, va exista tendinta de a se simti foarte adesea inferior, sau culpabil, sau abandonat, sau toate deodata, fara motiv obiectiv. Independent de vointa, el este constituit dintr-o serie de asociatii care, in imprejurari nefericite, s-au instalat in prima copilarie.
Dotat cu un mod de functionare autonoma, el tinde sa se impuna constientului in mod imperativ si repetitiv.
Se vor observa deci pentru acest complex deranjant o serie de comportamente foarte tipice, perfect repertoriate si aproape stereotipe.
Aceasta este masura in care asimilam unei caracterologii originale descrierea sistemului comportamentelor corespunzatoare fiecaruia dintre cele patru mari complexe, pe care o vom aborda.
Le vom denumi in ordinea cronologica a aparitiei lor mai frecvente la copilul mic: inferioritate, abandon, culpabilitate si oedipian.
Calificativul „deranjant" pentru un complex trebuie neaparat nuantat deoarece, de fapt, el este mai mult sau mai putin deranjant, dupa maniera in care este trait, adica daca este suportat, compensat sau supracompensat. In aceste ultime doua cazuri, el se arata a fi o formidabila parghie de actiune. Altfel spus, cineva poate fi jucaria a doua, trei, chiar patru mari complexe si, cu toate acestea, sa fie de o fantastica eficacitate in viata sociala (dar, este adevarat, cu multa neliniste in suflet...). Suntem deci foarte departe de cliseele si imaginile „de-a gata" asupra acestui subiect.
Sa precizam maniera in care este trait complexul:
Complexul este suportat (sau acceptat) atunci cand, asa cum indica si calificativul, persoana interesata suporta pasiv complexul, straduindu-se ca acesta sa treaca neobservat, sperand ca nimeni nu il va remarca.
Complexul este compensat atunci cand individul cauta sa-si camu¬fleze complexul, de exemplu incercand sa actioneze astfel incat ceilalti sa se intereseze de un alt aspect, mai valorizant, al per¬soanei sale.
Complexul este supracompensat atunci cand compensarea este exagerata. Persoana in cauza se comporta astfel incat nimeni sa nu poata nici macar banui eventuala existenta a complexelor.
Trairea in modul supracompensat este cea mai frecventa dintre cele trei trairi observabile.
Morfologic, modul de traire al unui complex se exprima in aceeasi maniera, oricare ar fi complexul:
- suportat: atonie grasa a partilor carnoase ale fetei
- compensat: tonus al partior carnoase, care sunt tensionate si dau fetei un model plat
- supracompensat: atonie slaba a partilor carnoase.
In general, complexul este inconstient, dar aceasta nu il impiedica intotdeauna sa se exteriorizeze intr-un mod sau altul. Altfel spus, manifestarile sale constituie semnaturi. Este o remarca importanta din punct de vedere comportamental. Se ajunge astfel la domeniul familiar al caracterologiei!
Manifestarile unui complex deranjant sunt:
- stereotipii, adica reactia de fond este mereu aceeasi;
- repetitii, care faciliteaza exprimarea stereotipa;
- disproportionate fata de situatiile reale;
- sursa de neliniste, ceea ce intareste si mai mult complexul;
- de tipul circuit inchis, deoarece complexul se autoalimenteaza: de exemplu, cu cat reuseste mai putin, cu atat mai mult o ia de la capat...
duminică, 29 ianuarie 2012
joi, 26 ianuarie 2012
NEGOCIEREA SI APARITII LA TV. INTILNIREA FATA-IN-FATA. Partea 1. Defectele Oamenilor.
Toata lumea negociaza. Toata lumea cistiga sau pierde.
• Dar cum poti sa cistigi inainte de a intra intr-o negociere?
• Cum poti sa cistigi fara sa nu spui nimic?
• Cum poti sa contracarezi tacerea totala a adversarului tau?
• Dar daca negocierile devin violente?
• Ce reactii aveti intr-o intilnire sau intr-o negociere?
• Ce reactii are interlocutorul sau adversarul?
• Care pot fi reactiile cu care veti cistiga intilnirea?
La nivelul prezentei se pot declansa in grup si in interactiunea cu el diferite reactii. Neaprofundind cele clasice de atragere sau respingere, ne vom concentra atentia asupra unora mai putin discutate, dar la fel de importante sau de multe ori chiar mai importante.
Unii oameni vor reactiona de fiecare data in acelasi mod si pot fi identificati cu una dintre cele cinci slabiciuni. Altii variaza de la o slabiciune la alta depinzind de circumstanta.
Lenea.
Unii se implica numai atit cit sint fortati sa se implice. Cei lenesi sau superficiali lasa garda jos foarte des, datorita unei lipse de constiinciozitate si meticulozitate.
Furia.
In momente fiebinti, oamenii reactioneza fara sa gindeasca. Un individ care isi pierde usor calmul poate fi pus in inferioritate enervindu-l si facindu-l sa reactioneze irational.
Frica.
In timpul terorii foarte multi oameni trec cu vederea posibilitati evidente de contraatac sau scapare.
Simpatia.
Poate fi o reactie puternica pe care o pot genera adversarilor, poate chiar reactia de mila, compasiune. Adversarul poate fi astfel obstructionat sa vada adevaratele intentii.
Vanitatea.
In forma cea mai elementara vanitatea se manifesta prin dorinta de prestigiu, si prin dorinta de a face impresie.
Si cele cinci necesitati.
Securitatea.
Amenintarea securitatii personale poate face un individ sa fie supus.
Sex.
Una dintre necesitatile de baza ale oamenilor, sexul si sexappelul, pot fi determinante intr-o relatie si mai ales in ierarhizarea ei.
Bogatia.
Fiecare are pretul lui.
Mindria.
Mindria nu trebuie subetimata niciodata, intrucit de cele mai multe ori ea face ca un om sa lupte fara oprire, chiar in inferioritate fiind, doar pentru propria lui imagine sau reputatie.
Placerea.
Mai mult decit securitate si bogatie, unii oamenii vor putere, influenta, o traire mai intensa, raspunsul la intrebari seculare sau ocazia de a descoperi ceva deosebit.
Un alt aspect al aprecierii individului in fata grupului este dat de capacitatea acestuia de a asculta, a intelege, memora si raspunde la diferiti stimului, fie ei sub forma de intrebari si/sau pareri, argumente.
Aceasta capacitate este data si de posibilitatea luarii de notite in timp real, notite scrise sau memorate direct. Oamenii reusesc sa noteze doar 50% din problemele si ideile esentiale care li se expun, in schimb inregistreaza peste 60% din detaliiile mai mult sau mai putin semnificative.
Nu de putine ori apare reveria fuga de idei, alte preocupari care distrag atentia. Imediat dupa o prelegere se aminteste 50% din ceea ce s-a spus.
Antrenamentul in luarea notitelor trebuie sa constituie o preocupare pe cit posibil cotidiana, fiind un mijloc eficient in construirea unui stil de munca eficace, o metoda de a retine ceea ce se comunica pentru relectarea ulterioara. Experienta arata ca, in ceea ce priveste problema luarii notitelor, se impune cu necesitate stapinirea unui sistem, macar a unei metode practice de inregistrare corecta si esentializata a continuturilor audiate sau lecturate.
• Dar cum poti sa cistigi inainte de a intra intr-o negociere?
• Cum poti sa cistigi fara sa nu spui nimic?
• Cum poti sa contracarezi tacerea totala a adversarului tau?
• Dar daca negocierile devin violente?
• Ce reactii aveti intr-o intilnire sau intr-o negociere?
• Ce reactii are interlocutorul sau adversarul?
• Care pot fi reactiile cu care veti cistiga intilnirea?
La nivelul prezentei se pot declansa in grup si in interactiunea cu el diferite reactii. Neaprofundind cele clasice de atragere sau respingere, ne vom concentra atentia asupra unora mai putin discutate, dar la fel de importante sau de multe ori chiar mai importante.
Unii oameni vor reactiona de fiecare data in acelasi mod si pot fi identificati cu una dintre cele cinci slabiciuni. Altii variaza de la o slabiciune la alta depinzind de circumstanta.
Lenea.
Unii se implica numai atit cit sint fortati sa se implice. Cei lenesi sau superficiali lasa garda jos foarte des, datorita unei lipse de constiinciozitate si meticulozitate.
Furia.
In momente fiebinti, oamenii reactioneza fara sa gindeasca. Un individ care isi pierde usor calmul poate fi pus in inferioritate enervindu-l si facindu-l sa reactioneze irational.
Frica.
In timpul terorii foarte multi oameni trec cu vederea posibilitati evidente de contraatac sau scapare.
Simpatia.
Poate fi o reactie puternica pe care o pot genera adversarilor, poate chiar reactia de mila, compasiune. Adversarul poate fi astfel obstructionat sa vada adevaratele intentii.
Vanitatea.
In forma cea mai elementara vanitatea se manifesta prin dorinta de prestigiu, si prin dorinta de a face impresie.
Si cele cinci necesitati.
Securitatea.
Amenintarea securitatii personale poate face un individ sa fie supus.
Sex.
Una dintre necesitatile de baza ale oamenilor, sexul si sexappelul, pot fi determinante intr-o relatie si mai ales in ierarhizarea ei.
Bogatia.
Fiecare are pretul lui.
Mindria.
Mindria nu trebuie subetimata niciodata, intrucit de cele mai multe ori ea face ca un om sa lupte fara oprire, chiar in inferioritate fiind, doar pentru propria lui imagine sau reputatie.
Placerea.
Mai mult decit securitate si bogatie, unii oamenii vor putere, influenta, o traire mai intensa, raspunsul la intrebari seculare sau ocazia de a descoperi ceva deosebit.
Un alt aspect al aprecierii individului in fata grupului este dat de capacitatea acestuia de a asculta, a intelege, memora si raspunde la diferiti stimului, fie ei sub forma de intrebari si/sau pareri, argumente.
Aceasta capacitate este data si de posibilitatea luarii de notite in timp real, notite scrise sau memorate direct. Oamenii reusesc sa noteze doar 50% din problemele si ideile esentiale care li se expun, in schimb inregistreaza peste 60% din detaliiile mai mult sau mai putin semnificative.
Nu de putine ori apare reveria fuga de idei, alte preocupari care distrag atentia. Imediat dupa o prelegere se aminteste 50% din ceea ce s-a spus.
Antrenamentul in luarea notitelor trebuie sa constituie o preocupare pe cit posibil cotidiana, fiind un mijloc eficient in construirea unui stil de munca eficace, o metoda de a retine ceea ce se comunica pentru relectarea ulterioara. Experienta arata ca, in ceea ce priveste problema luarii notitelor, se impune cu necesitate stapinirea unui sistem, macar a unei metode practice de inregistrare corecta si esentializata a continuturilor audiate sau lecturate.
duminică, 22 ianuarie 2012
RESPIRATIA, STRESUL SI RELAXAREA. Partea 2
In lumea de astazi, “lupta” de zi cu zi este o batalie obositoare si de durata, fara sa aiba intotdeuna un adversar vizibil. Stresul, adversarul nevazut, erodeaza fizic si psihic, creand adevarate gauri in sanatatea, emotiile si actiunile noastre.
Stresul se manifesta zilnic, se manifesta in fiecare moment, important este sa luptam cu el si sa castigam.
Relaxarea este singura aparare sau arma eficienta impotriva stresului.
Relaxarea trebuie privita nu ca actiune de a sta, odihna, care, de cele mai multe ori nu face decat sa amane “batalia”, ci relaxarea constructiva, relaxarea care combate direct stresul prin identificarea lui, stresul specific si punerea in aplicare de metode personale de relaxare specifice.
Sportul este considerat cea mai buna metoda de relaxare. Pentru oratorul prudent, vocea fiind un instrument principal, sporturile care creeaza necesarul marit de aer sunt evitate – fotbal, tenis, etc. Multi oratori prefera sporturi mai putin solicitante: calaria, inotul, etc.
Iata recomandarile pe care le facem pentru a lupta impotriva stresului:
• Fiti voi insiva si nu cautati sa pareti un altul.
• Sa stiti bine ce vreti sa faceti si spre ce va indreptati, alegandu-va un scop precis si obiective realiste, pe masura propriilor voastre posibilitati.
• Diversificati-va activitatile pentru a va stimula, iar cand survine un obstacol, incercati sa-1 conturati, sa-i intelegeti originea; numai astfel il veti putea depasi cu luciditate.
• Exprimati-va si afirmati-va! Nu va reprimati emotiile - in limita decentei, fireste. In felul acesta va veti descarca de asa-numita energie rea, care s-a acumulat in voi.
• Nu va lasati problemele in suspensie. Suprimati aceasta sursa de anxietate si de angoasa, asadar de stres.
• Evitati situatiile care va provoaca stari psihologice negative.
• Evitati relatiile negative, precum si persoanele care "pompeaza" in mod inutil din energia de care dispuneti pe linie de adaptare.
• Nu faceti nici prea mult, dar nici prea putin - neexpunandu-va in felul acesta nici rigorilor stresului de suprasolicitare, dar nici celor ale stresului de subsolicitare.
• Nu asteptati prea mult de la altii, apreciind la justa valoare ceea ce aveti de facut, ca si posibilitatile de care dispuneti.
• Profitati de pauzele din timpul zilei si fructificati-le in mod util, pentru a va regasi si pentru a va revigora.
• Creati-va situatii favorabile pentru a rade din cand in cand, neuitand ca rasul reprezinta o supapa de siguranta a vietii si neuitind, de asemenea, ca el se identifica de cele mai multe ori cu un sentiment serios, fiindca reprezinta o atitudine in fata vietii;
• Incercati sa va convingeti ca va place munca pe care o desfasurati. Mai mult decit atit: Incercati sa va convingeti ca dumneavoastra sinteti cel ce trebuie sa se schimbe si nu munca pe care o desfasurati. Facind aceasta schimbare si munca vi se va parea a fi alta.
• Planificati-va munca in mod melodic si constant. Lipsa de planificare si de organizare in acest domeniu se soldeaza cu penibila senzatie de "inamolire", care nu este altceva decit rezultaiul unui stres pernicios.
• Nu incercati sa faceti mai multe lucruri deodata. Cu alte cuvinte, nu va risipiti. In felul acesta veti evita o alta senzatie tot atit de penibila si anume aceea generata de faptul ca timpul vi se scurge printre degete.
• Sugestionati-va ca tot ce-i usor sau dificil in munca dumneavoastra depinde de felul cum considerati aceasta munca. Daca plecati de la ideea preconceputa ca aceasta munca este dificila, intr-adevar ea va fi asa; dupa cum, daca va veti spune, convins, ca aceeasi munca este acceptabila sau chiar usoara, va veti convinge ca intr-adevar asa este.
• Plecati de la premisa: "cunoasterea este putere"; veti constata ca sinteti eficient in ceea ce faceti. Este incomparabil mai usor sa faci bine un lucru atunci cind, tot bine, cunosti cum se face acel lucru.
• Nu lasati pe miine ceea ce puteti face azi, introduceti astfel o disciplina in munca dumneavoastra. In felul acesta evitati stresul comsomptiv al lucrurilor nerezolvate care s-au acumulat pe parcurs.
• Relaxati-va in mod intermitent, inducindu-va pe aceasta cale stari de calm in organism, plecind de la ideea ca numai calmul este stapinul miscarii si al dezordinii.
Toti cercetatorii care au investigat stresul si relaxarea au concluzionat ca, fiecare indivit trebuie sa-si indentifice metode propri de relaxare la stresul cotidian.
Stresul se manifesta zilnic, se manifesta in fiecare moment, important este sa luptam cu el si sa castigam.
Relaxarea este singura aparare sau arma eficienta impotriva stresului.
Relaxarea trebuie privita nu ca actiune de a sta, odihna, care, de cele mai multe ori nu face decat sa amane “batalia”, ci relaxarea constructiva, relaxarea care combate direct stresul prin identificarea lui, stresul specific si punerea in aplicare de metode personale de relaxare specifice.
Sportul este considerat cea mai buna metoda de relaxare. Pentru oratorul prudent, vocea fiind un instrument principal, sporturile care creeaza necesarul marit de aer sunt evitate – fotbal, tenis, etc. Multi oratori prefera sporturi mai putin solicitante: calaria, inotul, etc.
Iata recomandarile pe care le facem pentru a lupta impotriva stresului:
• Fiti voi insiva si nu cautati sa pareti un altul.
• Sa stiti bine ce vreti sa faceti si spre ce va indreptati, alegandu-va un scop precis si obiective realiste, pe masura propriilor voastre posibilitati.
• Diversificati-va activitatile pentru a va stimula, iar cand survine un obstacol, incercati sa-1 conturati, sa-i intelegeti originea; numai astfel il veti putea depasi cu luciditate.
• Exprimati-va si afirmati-va! Nu va reprimati emotiile - in limita decentei, fireste. In felul acesta va veti descarca de asa-numita energie rea, care s-a acumulat in voi.
• Nu va lasati problemele in suspensie. Suprimati aceasta sursa de anxietate si de angoasa, asadar de stres.
• Evitati situatiile care va provoaca stari psihologice negative.
• Evitati relatiile negative, precum si persoanele care "pompeaza" in mod inutil din energia de care dispuneti pe linie de adaptare.
• Nu faceti nici prea mult, dar nici prea putin - neexpunandu-va in felul acesta nici rigorilor stresului de suprasolicitare, dar nici celor ale stresului de subsolicitare.
• Nu asteptati prea mult de la altii, apreciind la justa valoare ceea ce aveti de facut, ca si posibilitatile de care dispuneti.
• Profitati de pauzele din timpul zilei si fructificati-le in mod util, pentru a va regasi si pentru a va revigora.
• Creati-va situatii favorabile pentru a rade din cand in cand, neuitand ca rasul reprezinta o supapa de siguranta a vietii si neuitind, de asemenea, ca el se identifica de cele mai multe ori cu un sentiment serios, fiindca reprezinta o atitudine in fata vietii;
• Incercati sa va convingeti ca va place munca pe care o desfasurati. Mai mult decit atit: Incercati sa va convingeti ca dumneavoastra sinteti cel ce trebuie sa se schimbe si nu munca pe care o desfasurati. Facind aceasta schimbare si munca vi se va parea a fi alta.
• Planificati-va munca in mod melodic si constant. Lipsa de planificare si de organizare in acest domeniu se soldeaza cu penibila senzatie de "inamolire", care nu este altceva decit rezultaiul unui stres pernicios.
• Nu incercati sa faceti mai multe lucruri deodata. Cu alte cuvinte, nu va risipiti. In felul acesta veti evita o alta senzatie tot atit de penibila si anume aceea generata de faptul ca timpul vi se scurge printre degete.
• Sugestionati-va ca tot ce-i usor sau dificil in munca dumneavoastra depinde de felul cum considerati aceasta munca. Daca plecati de la ideea preconceputa ca aceasta munca este dificila, intr-adevar ea va fi asa; dupa cum, daca va veti spune, convins, ca aceeasi munca este acceptabila sau chiar usoara, va veti convinge ca intr-adevar asa este.
• Plecati de la premisa: "cunoasterea este putere"; veti constata ca sinteti eficient in ceea ce faceti. Este incomparabil mai usor sa faci bine un lucru atunci cind, tot bine, cunosti cum se face acel lucru.
• Nu lasati pe miine ceea ce puteti face azi, introduceti astfel o disciplina in munca dumneavoastra. In felul acesta evitati stresul comsomptiv al lucrurilor nerezolvate care s-au acumulat pe parcurs.
• Relaxati-va in mod intermitent, inducindu-va pe aceasta cale stari de calm in organism, plecind de la ideea ca numai calmul este stapinul miscarii si al dezordinii.
Toti cercetatorii care au investigat stresul si relaxarea au concluzionat ca, fiecare indivit trebuie sa-si indentifice metode propri de relaxare la stresul cotidian.
marți, 17 ianuarie 2012
VOCEA, RESPIRATIA, STRESUL SI RELAXAREA. Partea 1
Vocea este influentata de varsta, sex, ereditate, constitutia fizica, circulatia sangelui. Sa nu uitam ca vocea este influentata si de nervii senzitivi si motorii ai laringelui, starea sufleteasca si trac.
Digestia, comporta la randul sau o influenta majora asupra vocii, de aceea, oratorii prefera discursurile tinute la 2–3 ore de la masa.
In studiul empiric al personalitatii, vocea a fost catalogata astfel:
• persoana blanda – voce dulce si calda,
• persoana violenta – voce putin aspra, intreaiata, repezita,
• sentimentul de bucurie – voce usoara, limpede,
• sentimentul de durere – voce intunecata,
• sentimentul de manie – voce aspra, intretaiata.
Respiratia ofera persoanei acea suplete si eleganta necesara. Respiratia este compusa din 1/3 inspiratie si 2/3 expiratie in timpul in care se produce vorbirea.
Un orator experimentat foloseste cu intelepciune pauzele din vorbire pentru inspiratie.
Pauzele trebuiesc folosite obligatoriu inaintea frazelor lungi, a concluziilor sau a lucrurilor pe care dorim sa le subliniem.
Volumul vocii este dat de cavitatile de rezonanta, intensitatea vocii, pe de alta parte, este data de capacitatile motrice si elastice ale muschilor plamanilor.
Pentru a preintampina diferitele probleme care apar in timpul respiratiei, un orator experimentat exerseaza, in fata oglinzii, sa suspine, sa caste, sa sughite si sa planga in timpul inspiratiei si sa rada in timpul expiratiei.
De asemenea, exercitiile pot continua cu respiratie si vorbire pe diferite tonuri si volume, urmarindu-se miscarea si respiratia care trebuie sa fie naturale, nefortate si mimica fetei, expresia ochilor sa fie in concordanta.
Digestia, comporta la randul sau o influenta majora asupra vocii, de aceea, oratorii prefera discursurile tinute la 2–3 ore de la masa.
In studiul empiric al personalitatii, vocea a fost catalogata astfel:
• persoana blanda – voce dulce si calda,
• persoana violenta – voce putin aspra, intreaiata, repezita,
• sentimentul de bucurie – voce usoara, limpede,
• sentimentul de durere – voce intunecata,
• sentimentul de manie – voce aspra, intretaiata.
Respiratia ofera persoanei acea suplete si eleganta necesara. Respiratia este compusa din 1/3 inspiratie si 2/3 expiratie in timpul in care se produce vorbirea.
Un orator experimentat foloseste cu intelepciune pauzele din vorbire pentru inspiratie.
Pauzele trebuiesc folosite obligatoriu inaintea frazelor lungi, a concluziilor sau a lucrurilor pe care dorim sa le subliniem.
Volumul vocii este dat de cavitatile de rezonanta, intensitatea vocii, pe de alta parte, este data de capacitatile motrice si elastice ale muschilor plamanilor.
Pentru a preintampina diferitele probleme care apar in timpul respiratiei, un orator experimentat exerseaza, in fata oglinzii, sa suspine, sa caste, sa sughite si sa planga in timpul inspiratiei si sa rada in timpul expiratiei.
De asemenea, exercitiile pot continua cu respiratie si vorbire pe diferite tonuri si volume, urmarindu-se miscarea si respiratia care trebuie sa fie naturale, nefortate si mimica fetei, expresia ochilor sa fie in concordanta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)