VIP Club. O dimensiune realistica a Vorbitului in Public

In ultimul timp grupul de facebook Vorbitul in Public a luat foarte tare avant, in ficare zi, cateva parsoane doresc sa faca parte din acest grup. Si le-am dat voie, daca asta doresc...
Iar acest lucru se intampla de ceva saptamani.
De ce se intampla acest lucru, de ce acesti oameni doresc sa fie membrii unui lub de Vorbit in Public, de ce membrii unui club ce intrase in adormire? Intrebari, intrebari,fara raspuns.
Si atunci am hotarat sa ma vad cu toate aceste persoane si sa vad ce exact isi doresc ei, cum le pot ajuta si ce vor sa invete ele. Poate putem sa invatam impreuna cate ceva. Poate reusim sa trezim la viata VIP Club (ca sa fiu explicit Clubul Vorbitului In Public- VIP Club :) ).
Am analizat si miercuri, intr-o sesiune deschisa, dau drumul la club. Pun primele caramizi pentru un alt fel de club: un vorbit in pulic, pentru public si cu public. O scolarizare cat mai realistica, o educatie in cadenta in urmatoarele saptamani.
Tu te simti "zidar"? Vrei sa pui "umarul", inteligenta si dorinta si sa construiesti un club VIP?

Imi doresc sa construiesc un club in care cel care doreste sa invete, sa repete, sa se perfectioneze in a vorbi in public sa o poata face. Si nu numai pentru vorbitul in public. Vom invata si despre vorbitul la TV, la radio, despre dezbatere, despre discursul spontan, despre cum trebuie sa stai la poze, etc. Avem timp... Dar vom avea si membrii, participanti?

Vom vedea...

Deci, te astept miercuri, 17 iulie 2013, ora 18:30 la VIP Club, organizat in sala de conferinte a restaurantului Queen Elizabeth, vis-a-vis de Cazino Constanta. Inrarea este GRATUITA si asa va ramane... probabil :)

Invitatie la VIP Club

https://www.facebook.com/groups/vorbitulinpublic/

Analizarea A.U.D.I.E.N.T.E.I. (A.U.D.I.E.N.C.E.)- cheia spre success!

In  procesul de pregatire a discursului public, fie el in fata unei audiente directe, public, sau indirecte, tv, radio, ar trebui sa avem raspuns la urmatoarele intrebari. Cu cat raspunsurile sunt mai exacte, cu atat mai bine ne putem pregati. Deci fiti atenti la intebari si cautati cele mai complete raspunsuri...

A nalysis - Cine este audienta mea? Cata lume va fi prezenta?

U nderstanding - Cat de bine cunosc eu subiectul expunerii mele?

D emographics - Care este background-ul lor educational, ce varste au, ce sex?

I nterest – De ce au venit? Cine i-a rugat sa vina?

E nvironment - Unde voi sta eu? Vor fi ei capabili sa ma vada si sa ma asculte?

N eeds - Care sunt nevoile lor? Care sunt nevoile mele, ca orator?

C ustomized - Pe care din nevoile auditoriului trebuie sa le discut?

E xpectations - Ce asteapta auditoriul sa afle sau sa invete de la mine?

NEGOCIEREA SI APARITII LA TV. INTILNIREA FATA-IN-FATA. Partea 6. Cele 4 complexe de baza ale oamenilor

COMPLEXUL LUI OEDIP
Origine si manifestare
Acest complex se naste mai ales din raporturile dintre copii si parinti. Apare in mod normal in timpul copilariei, dar trebuie mai apoi sa dispara progresiv, daca se realizeaza un bun echilibru intre parinti si copii.
Acest complex este cel mai intricat, cel mai anevoios de descifrat, de descalcit, cel mai tabu, cel care are consecintele cele mai intense pentru ca implica trei persoane: copilul si cei doi parinti de sexe opuse.
Impactul sau fundamental a fost resimtit inca din Antichitate si tradus in maniera alegorica in Legenda lui Oedip. intr-adevar, pe atunci oamenii nu dispuneau de conceptele si vocabularul elabo¬rate (la inceputul secolului al XX-lea) de psihologia profunzimilor si mai ales de psihanaliza de obedienta freudiana.
Sa reamintim, in cateva cuvinte, aceasta celebra legenda. Oedip s-a casatorit cu mama sa locasta (fara sa stie ca era mama sa) dupa ce a ucis pe tatal sau Laios (fara sa stie ca era tatal sau). Apoi afland de inspaimantatoarea lui eroare, Oedip isi scoate ochii (pentru a se pedepsi) si fuge din Teba, orb si condus de fiica sa, Antigona.

Legenda exprima in maniera simbolica realitatea care, bineinteles, nu are acest caracter tragic si sangeros.

Dar, prin aceasta punere in scena spectaculoasa si inspaimantatoare, legenda traduce bine intensitatea  exploziva  a  complexului.  In realitatea cotidiana, rezulta, schematizand:
-    un baiat care isi iubeste mama, o vrea numai pentru el, devine gelos pe tatal sau si vrea sa il indeparteze, devenind agresiv fata de el; are remuscari si se simte vinovat;
-    o fata care isi iubeste tatal, il vrea numai pentru ea, devine geloasa pe mama sa si vrea sa o indeparteze, devenind agresiva fata de ea; ea are remuscari si se simte vinovata.

Pornind de la aceasta situatie de baza, pe care orice copil o cunoaste pentru ca este un punct obligatoriu de trecere, dezvoltarea interioara se va realiza in mod normal sau anormal. Va depinde de atitudinea (profunda si inconstienta) a parintilor sai si va fi in functie de maniera in care copilul va imagina realitatea (adica a o travesti, a o construi in mod total imaginar). Daca evolutia se produce intr-o maniera adaptata, se spune ca exisa o „lichidare" a complexului lui Oedip, ceea ce va permite stabilirea de legaturi satisfacatoare si constructive cu persoanele de sex opus.

Evolutia si descrierea complexului lui Oedip lasa loc unor dezvoltari destul de tehnice pe care nu le putem aborda in cadrul acestei lucrari.

Sa spunem doar ca, la baiat, conflictul oedipian provine din dorinta lui de a-si zdrobi tatal si din sentimentul ca aceasta dorinta il impiedica sa se identifice cu el.

Rezolvarea este deci renuntarea la dorinta de a-si zdrobi tatal, pentru a-l putea lua drept model. Pe de alta parte, conflictul oedipian al fetei provine din dorinta sa de a-si zdrobi mama si din sentimentul ca aceasta dorinta o impiedica sa se identifice cu ea. Rezolvarea este de asemenea renuntarea la dorinta de a-si zdrobi mama, pentru a se identifica cu ea.

Exprimare morfologica
Doi receptori din trei trebuie sa fie bogati, altfel spus, doi receptori au cele patru deplasari de baza iar al treilea (care este foarte adesea nasul) nu are decat trei (chiar doua) deplasari.
-    Daca exista o atonie grasa sau slaba la nivelul partilor carnoase, aceasta corespunde complexului de „castrare" (este termenul clinic pentru complexul oedipian) de catre tata sau mama.
-    Daca exista un tonus al partilor carnoase, se va vorbi despre frica de castrare (dar nu despre „complex"). Aceasta distinctie este grosso modo de acelasi tip cu cea prezentata anterior intre senti¬mentul si complexul de inferioritate.

NEGOCIEREA SI APARITII LA TV. INTILNIREA FATA-IN-FATA. Partea 5. Cele 4 complexe de baza ale oamenilor

COMPLEXUL DE CULPABILITATE
Origine si manifestare
Complexul se formeaza tot in perioada copilariei, avand cauze diverse, mai ales:
-    o culpabilizare excesiva a parintilor, mai ales daca este insotita de amenintari sau de santaj afectiv.
-    o violenta retinuta contra unui adult perceput ca prea puternic sau o nefericire care vine in coincidenta cu un gest de violenta al copilului.
-    persistenta fenomenului oedipian.

Mai tarziu, cel interesat va incerca, intr-un mod mai mult sau mai putin permanent si difuz, sentimentul dureros de a nu fi in acora cu normele mediului', chiar daca aceasta nu corespunde realitatii.

Exprimare morfologica
Complexul de culpabilitate traduce un Supraeu prea puternic. El va corespunde deci:
- fie unui Supraeu invadator: receptori dilatati (ochi. nas si gura) intr-un cadru retractat,
- fie unui Supraeu rigid:
•    receptori retractati in raport cu cadrul
•    sau retractie frontala accentuata a fruntii (frunte dreapta)
•    sau amandoua deodata, ceea ce intareste diagnosticul.

Trairea complexului
-    Acceptare: autopedepsire pasiva, conduita de esec: individul prevede nelinistit esecul si face totul pentru ca acesta sa se imampie.
-    Compensare: individul face greseli si arunca raspunderea asupra altora.
-    Supracompensare: exista o autojustificare permanenta si o agre¬sivitate orientata asupra unui obiect exterior, unei persoane, unui grup, acuzate de a fi responsabile de toate relele, care devin „oaia neagra".

Individul se identifica bucuros cu virtutea care alunga viciul.

Motivatia complexului de culpabilitate
Suportat- Acceptarea pedepsei meritate.
- A se simti vinovat.
- A se simti victima in permanenta.
- Placerea de a fi pedepsit.
- A esua pentru a se pedepsi.

Compensat
- Refuzarea culpabilitatii exclusive.
- Aruncarea intregii responsabilitati asupra altuia.
- Ispasirea, purificarea.

Supracompensat- Pedepsirea vinovatilor.
- Manipularea pentru a arunca responsabilitatea asupra altuia.
- Cautarea perfectiunii.
- Proslavirea severitatii.
- Denuntarea injustitiei.

NEGOCIEREA SI APARITII LA TV. INTILNIREA FATA-IN-FATA. Partea 1. Defectele Oamenilor.

Toata lumea negociaza. Toata lumea cistiga sau pierde.
•    Dar cum poti sa cistigi inainte de a intra intr-o negociere?
•    Cum poti sa cistigi fara sa nu spui nimic?
•    Cum poti sa contracarezi tacerea totala a adversarului tau?
•    Dar daca negocierile devin violente?
•    Ce reactii aveti intr-o intilnire sau intr-o negociere?
•    Ce reactii are interlocutorul sau adversarul?
•    Care pot fi reactiile cu care veti cistiga intilnirea?

La nivelul prezentei se pot declansa in grup si in interactiunea cu el diferite reactii. Neaprofundind cele clasice de atragere sau respingere, ne vom concentra atentia asupra unora mai putin discutate, dar la fel de importante sau de multe ori chiar mai importante.

Unii oameni vor reactiona de fiecare data in acelasi mod si pot fi identificati cu una dintre cele cinci slabiciuni. Altii variaza de la o slabiciune la alta depinzind de circumstanta.

Lenea.
Unii se implica numai atit cit sint fortati sa se implice. Cei lenesi sau superficiali lasa garda jos foarte des, datorita unei lipse de constiinciozitate si meticulozitate.
Furia. 

In momente fiebinti, oamenii reactioneza fara sa gindeasca. Un individ care isi pierde usor calmul poate fi pus in inferioritate enervindu-l si facindu-l sa reactioneze irational.
Frica.    
In timpul terorii foarte multi oameni trec cu vederea posibilitati evidente de contraatac sau scapare.
Simpatia.    
Poate fi o reactie puternica pe care o pot genera adversarilor, poate chiar reactia de mila, compasiune. Adversarul poate fi astfel obstructionat sa vada adevaratele intentii.
Vanitatea. 
In forma cea mai elementara vanitatea se manifesta prin dorinta de prestigiu, si prin dorinta de a face impresie.

Si cele cinci necesitati.
Securitatea.     
Amenintarea securitatii personale poate face un individ sa fie supus.
Sex.    
Una dintre necesitatile de baza ale oamenilor, sexul si sexappelul, pot fi determinante intr-o relatie si mai ales in ierarhizarea ei.
Bogatia.    
Fiecare are pretul lui.
Mindria.    
Mindria nu trebuie subetimata niciodata, intrucit de cele mai multe ori ea face ca un om sa lupte fara oprire, chiar in inferioritate fiind, doar pentru propria lui imagine sau reputatie.
Placerea.    
Mai mult decit securitate si bogatie, unii oamenii vor putere, influenta, o traire mai intensa, raspunsul la intrebari seculare sau ocazia de a descoperi ceva deosebit.

Un alt aspect al aprecierii individului in fata grupului este dat de capacitatea acestuia de a asculta, a intelege, memora si raspunde la diferiti stimului, fie ei sub forma de intrebari si/sau pareri, argumente.

Aceasta capacitate este data si de posibilitatea luarii de notite in timp real, notite scrise sau memorate direct. Oamenii reusesc sa noteze doar 50% din problemele si ideile esentiale care li se expun, in schimb inregistreaza peste 60% din detaliiile mai mult sau mai putin semnificative.
Nu de putine ori apare reveria fuga de idei, alte preocupari care distrag atentia. Imediat dupa o prelegere se aminteste 50% din ceea ce s-a spus.

Antrenamentul in luarea notitelor trebuie sa constituie o preocupare pe cit posibil cotidiana, fiind un mijloc eficient in construirea unui stil de munca eficace, o metoda de a retine ceea ce se comunica pentru relectarea ulterioara. Experienta arata ca, in ceea ce priveste problema luarii notitelor, se impune cu necesitate stapinirea unui sistem, macar a unei metode practice de inregistrare corecta si esentializata a continuturilor audiate sau lecturate.

VOCEA, RESPIRATIA, STRESUL SI RELAXAREA. Partea 1

Vocea este influentata de varsta, sex, ereditate, constitutia fizica, circulatia sangelui. Sa nu uitam ca vocea este influentata si de nervii senzitivi si motorii ai laringelui, starea sufleteasca si trac.

Digestia, comporta la randul sau o influenta majora asupra vocii, de aceea, oratorii prefera discursurile tinute la 2–3 ore de la masa.

In studiul empiric al personalitatii, vocea a fost catalogata astfel:
•    persoana blanda – voce dulce si calda,
•    persoana violenta – voce putin aspra, intreaiata, repezita,
•    sentimentul de bucurie – voce usoara, limpede,
•    sentimentul de durere – voce intunecata,
•    sentimentul de manie – voce aspra, intretaiata.

Respiratia ofera persoanei acea suplete si eleganta necesara. Respiratia este compusa din 1/3 inspiratie si 2/3 expiratie in timpul in care se produce vorbirea.

Un orator experimentat foloseste cu intelepciune pauzele din vorbire pentru inspiratie.
Pauzele trebuiesc folosite obligatoriu inaintea frazelor lungi, a concluziilor sau a lucrurilor pe care dorim sa le subliniem.

Volumul vocii este dat de cavitatile de rezonanta, intensitatea vocii, pe de alta parte, este data de capacitatile motrice si elastice ale muschilor plamanilor.

Pentru a preintampina diferitele probleme care apar in timpul respiratiei, un orator experimentat exerseaza, in fata oglinzii, sa suspine, sa caste, sa sughite si sa planga in timpul inspiratiei si sa rada in timpul expiratiei.
De asemenea, exercitiile pot continua cu respiratie si vorbire pe diferite tonuri si volume, urmarindu-se miscarea si respiratia care trebuie sa fie naturale, nefortate si mimica fetei, expresia ochilor sa fie in concordanta.

Aparitia la TV si gesturile ei

Trebuie sa constientizati ca TV adauga kilograme si incearca sa te faca mai destept.

Asa spun profesionistii in televiziune si chiar au dreptate, dar multe altele nu le spun. Voi incerca sa va povestesc eu cate ceva, sa va dau o directie de gandire si meditatie in cadrul aparitiei la TV.

Cursul de Vorbit in Public te invata ce sa faci cand vei aparea la TV pantru ca eu consider aparitia live la TV un subiect important pentru lideri, si multe elemente va vor ajuta inclusiv in negocieri, prezentari, poze, etc.

In primul rand sa va spun ce inseamna televiziunea, asa cum o vad eu.

Televiziunea inseamna un subiect ce se va dezbate, o atitudine ce va conta si o inteligenta care va razbate. Toate aceste lucruri pot fi facute chiar de voi, cu o mica pregatire in prealabil.
Legat de subiectul de dezbatere, interviu. Daca filmarea nu este intamplatoare, pe stada, etc, TREBUIE sa stii subiectul dezbaterii si intrebarile pe care le vei primi.

Cea mai mare greseala pe care o fac oamenii la TV este sa creada ca inteleg subiectul care va fi dezbatut in acea singura emisiune, iar ei sunt specialisti ai acelui subiect.
Trebuie sa intrebati si sa stiti care for fi intrebarile, care sunt partile pe care redactorul/ moderatorul va insista si le considera importante, cati oameni vor mai fi in emisiune, ce alte subiecte se vor dezvate, cat timp ai pentru a raspunde. Si trebuie sa vezi cel putin o data emisiunea inainte de a te duce sa fi invitat in ea.
Acest lucru, de a sti ce se va intampla in emisiune este vital si te va ajuta sa te pregatesti din punct de vedere informational.  Nu considera ca stii tot, ceea ce probabil e un adevar, iar acest lucru te va face “sa bati campii” in emisiune.

Sa ma explic. Tu stii foarte bine subiectul, ai raspuns pentru orice intrebare ti-ar adresa, nu? Hai sa studiem raspunsul pe care e posibil sa-l dai. Gandestete ca esti intrebat ceva si, in emisiune, se va intampla urmatorul lucru: intrebarea nu e foarte specifica are gradul ei de generalitate, tu ai posibilitatea sa pozestesti 25 de minute pe teme, si asta faci, incepi sa explici sa “te dai mare” ca tu sti. Unde e raspunsul?

Tine seama ca raspunsul nu este o explicatie, la intrebare se raspunde cu raspuns la obiect si dupa aia explici. Cei care stiu foarte bine domeniul si primesc o intrebare din acest domeniu au tendinta sa nu se focalizeze pe raspuns ci pe explicati pentru ca ei stiu ca sunt “multe aspecte ale problemei care trebuie dezbatute, diferite curente in literatura de specialitate, etc”. Raspunde si explica asta e ordinea, restul e demagogie.

Deci intreaba ce se va intampla, care vor fi intrebarile ca sa te poti focaliza pe raspunsuri. Ei stiu intrebarile si ti le pot da daca le ceri, pentru ca meseria lor este sa adreseze intrebari si sa si le pregateasca din timp. Poate ii ajuti sa construiesca intrebari interesante, de actualitate, cu subtilitati, etc pentru ca de fapt tu esti specialistul in subiect, nu ei.

Atitudinea.

Atitudinea este compusa din mimica, gestica, imbracaminte, tonalitatea si volumul vocii si privirea, mai exact unde te uiti.

Sa analizam imbracamintea. Niciodata alb. Niciodata. Albul arde imaginea si atrage privirea de la fata ta. Poti folosi, cel mult un material alb in dungulite colorate iunii subtiri. De asemenea, nu purtam un material stralucitor. Nu ne imbracam gros daca filmam intr-un studiou. Luminile sunt ametitor de puternice si calduroase, iar stresul ne poate provoca bufeuri, traspiratie, etc.

De asemenea, nu ne imbracam prea strans pe corp, datorita caldurii si stresului, transpiratia, iar faptul ca stam pe scaun ne va scoate in evidenta: burta, gusa, cocoasa. Iar prim planurile bratele si  pieptul. Ceva putin lejet in culori simple si putine, care sa se incadreze in cadrul emisiunii ar fi foarte bine. Putem sa dezbatem mai mult aceasta tema, tema imbracatului pentru Vorbitul in Public sau alta tema din curs, daca va intereseaza astept intrebari pe e-mail sau comentarii pe blog.

Urmeaza asezarea pe scaun, cea mai populara pozitie in cadrul emisiunilor TV. Te rog nu accepta un scaun care se poate roti, ridica, cobora. Alege-ti un scaun fix altfel vei avea tendinta sa te “foiesti”.
Asezarea pe scaun trebuie sa prinda haina costumului strans sub funt ca la umeri haina sa strea dreapta, intinsa si eleganta. Haina se deschide la nasturi ca sa “cada” lejer pe langa corp.
Pentru ca stati pe scaun nu inseamna ca puteti sa faceti orice cu picioarele, trebie sa gasiti o pozitie comoda, stabila, care sa nu arate toate “organele” si pe care sa nu fiti obligati sa o schimbati des. Nu stati prea pe spate sau prea in fata. Sfatul este sa stati drept  ori sa nu va sprijiniti de spatar, ori sa aveti fundul foarte in spate ca spatele sa stea lipit de spatar.

Gesturile. Camera va filma in special gesturile mainilor, ale capului, ale umerilor si plexului, sfatul este sa nu stati ca statuia, impietriti “in istorie” ci sa va miscati. Repetati miscari ca in exercitiul 3 pe care l-ati citit zilele trecute.

TeleSpectatorul va fi mult mai interesat de ce spuneti daca veti si misca in acelasi timp. Eu deobicei sunt dau pe “mute”, iar daca invitatul mi se mai pare interesant il si urmaresc dupa aceea.

Mimica, tonul si volumul va sunt deja cunoscute, apelati la aceste arme ca sa punctati ceea ce vreti sa spuneti.

Privirea este la cel care a adresat intrebarea, nu la camera. La camera va veti uita doar daca aveti ceva de trasnmis direct telespectatorilor, daca faceti o declaratie, o promisiune, o invitatie generala. Concentrativa, in rest, doar pe cel care va adresat intrebarea, chiar daca sunt mai multi moderatori.

Deci, daca va informati asupra intrebarilor si formatului emisiunii, nu va imbracati in alb, tipator sau stralucitor, va miscati natural si raspundeti simplu cu RASPUNSUL si dupa aceea cu explicatia, puteti sa apareti inteligent la TV.

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 7. Tehnici de captare a atentiei. Folosirea limbajului verbal si non verbal

Pentru a se asigura ca publicul urmareste discursul, vorbitorii de succes se folosesc de tehnici de captare a atentiei.
Strategiile de captare a atentiei folosesc atat limbajul verbal, cat si limbajul nonverbal. 


Folosirea limbajului verbal
Tehnicile care folosesc limbajul verbal sunt destul de limitate, cu toate ca, la prima vedere, pare mai facil sa se atraga atentia prin ceea ce se spune. Ele pot fi utilizate cu precadere in partea introductiva.

Glumele sunt o solutie usor de folosit in introducere, intrucat ele induc o stare de relaxare in randul audientei, atragand dupa sine si bunavointa acesteia.
De asemenea, se castiga atentia, intrucat a incepe sa vorbesti despre ceva serios intr-un registru hazliu nu este ceva uzual. In cazul in care vorbitorul isi incepe discursul cu o gluma, este de dorit ca aceasta sa aiba legatura cu subiectul, fara insa a fi deplasata, agresiva sau sa intre in contradictie cu ce va spune.

Prezentarea atipica este o alta modalitate de castigare a atentiei si bunavointei. Intr-o lume obisnuita cu formula clasica "Buna ziua! Ma numesc..." orice alta modalitate de prezentare iese in evidenta, atragand interesul celor care asculta.
Chiar si modificarea formulei de salut cu arhaicul "Ziua buna!" starneste senzatia de nou, fara a deranja. La fel ca si in cazul glumelor, nu este indicat ca prezentarea sa fie ostentativa, pentru ca atrage dupa sine antipatie.

Parasirea subiectului este o tehnica folosita de vorbitorii care au experienta. Daca in timpul cuvantarii cel care vorbeste “uita” pentru un moment ce are de gand sa spuna, trecand la cu totul altceva, interesul publicului va fi recastigat.
Este suficient ca un membru al auditoriului sa fie luat ca martor(“Sunt convins ca si domnisoara blonda din randul al treilea este de acord ca...”) pentru castigarea interesului. Experienta este necesara deoarece cea mai mica depasire a limitei, poate provoca un efect invers celui dorit.

Folosirea limbajului nonverbal
Avand in vedere ca are mai multe elemente care il compun, limbajul nonverbal ofera mai multe posibilitati de captare a atentiei. Orice gest socant, orice inflexiune a vocii sau rupere de ritm atrag atentia.
Gestica ofera nenumarate cai de captare a atentiei. O simpla bataie din palme sau pocnirea din degete sunt gesturi care nu sunt intalnite in mod uzual la un vorbitor. Din acest motiv, ele au rolul de a aduce un lucru nou, atractiv. In momentul folosirii gesturilor pentru a atrage atentia trebuie sa se ia in calcul si ceea ce se spune in acel moment, pentru a nu crea contradictii. De asemenea, este important ca gestul sa nu fie exagerat, ostentativ sau jignitor.

Mimica poate fi un element important atat pentru captarea atentiei, cat si pentru pastrarea acesteia, mai ales atunci cand publicul este suficient de aproape pentru a observa trasaturile vorbitorului. O incruntare usoara sau un rictus lejer trezesc interesul, chiar daca, in mod uzual, nu sunt lucruri de dorit intr-un discurs. Tocmai lipsa de dezirabilitate le face sa fie atractive, insa orice accentuare a lor poate starni nervozitate si reactii adverse.

Ruperile de ritm ofera posibilitati mari de atragere a publicului. Fara a interveni brusc, ele accentueaza importanta anumitor parti ale discursului. Schimbarea de ritm se face treptat pentru a nu deranja, dar nu foarte lent, pentru a putea fi perceputa.
Cresterea sau scaderea volumului este una dintre cele mai usoare posibilitati de captare a atentiei. Fara a cadea in extreme (publicul trebuie sa auda tot ce se spune, dar nu trebuie agresat prin strigate) vorbitorul poate accentua ceea ce este important.

Tonul folosit este, de asemenea, o arma a vorbitorului. Intreruperea momentelor de vorbire pe un ton entuziast cu momente in care este folosit un ton calm atrage atentia asupra acestora din urma. Similar, se intampla cu oricare intercalare de tonuri, accentul fiind pus pe vorbirea pe un ton diferit de cel pe care vorbitorul il utilizeaza in mod uzual.

Momentele de tacere capteaza atentia intr-un mod specific. O pauza bine calculata are rolul de a trezi in randul publicului o usoara neliniste, intrucat pentru moment, se da senzatia de pierdere a controlului. Important este ca in aceste momente de pauza auditoriul devine curios, dorind sa stie ce se intampla.
Este esential ca pauza sa nu fie prea lunga pentru a nu induce sentimentul de nesiguranta, dar nici prea scurta, pentru a trezi curiozitatea si sentimentul ca ceva urmeaza sa se intample.



Este important de retinut ca strategiile de captare a atentiei pot fi folosite si impreuna, acest fapt crescand marja de siguranta a atingerii scopului propus. De asemenea, ele au doar rolul de a accentua anumite momente. Utilizarea exagerata a acestor tehnici risca sa provoace senzatia de agresivitate.

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 6. Elemente de paralimbaj

Elementele de paralimbaj constituie o alta componenta de baza a limbajului nonverbal. Ele presupun utilizarea modalitatilor de exprimare vocala pentru a oferi anumite intelesuri cuvintelor din discurs. Tonul, ritmul si volumul vocii pot fi folosite in asa fel incat sa ii atraga si sa ii convinga pe cei care asculta un discurs.


Tonul este inflexiunea vocii pe care o foloseste un vorbitor. El poate fi calm, agresiv, pedant, nervos, cald, rece etc. Pentru a avea succes, intr-un discurs este preferabil sa se foloseasca un ton calm si sigur, dar care sa nu fie uniform. Schimbarile acestuia sunt importante, intrucat ele rup monotonia, facand ca expunerea sa castige in atractivitate. Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi scapata, rezultand o atentie sporita din partea auditoriului.

Ritmul vorbirii reprezinta felul in care alterneaza cuvintele accentuate cu cele neaccentuate si frecventa acestora. El este ales in functie de ceea ce se doreste sa se comunice.
Pentru accentuarea ideilor importante din cadrul unui discurs se folosesc ruperile de ritm. Spre exemplu, se poate folosi in expunere un ritm alert, pentru ca inainte de introducerea unei idei importante, ritmul sa se reduca si sa se reia la aceeasi intensitate in explicarea ideii.


Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adreseaza publicului. Cel care tine un discurs trebuie sa vorbeasca suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele care il asculta. In general, nu este bine sa se foloseasca un volum foarte ridicat, deoarece acest lucru poate fi perceput ca o agresiune de cei din jur.

Exercitiul 3. Imbunatatirea limbajului paraverbal

Pentru cresterea capacitatilor de comunicare nonverbala exista cateva modalitati simple:


Repetitia in fata oglinzii – este cea mai simpla metoda, cel care exerseaza in acest mod fiind atent la felul in care limbajul nonverbal transmite mesajul dorit;

Repetitia in fata unui grup – se poate apela la un grup de prieteni care, pe baza unor criterii prestabilite, sa faca o evaluare;

Repetitia in fata camerei video – este cea mai buna metoda, deoarece vorbitorul isi poate analiza singur discursul, putand urmari si evolutia sa in timp.

Faceti aceste excercitii in pozitii diferite: in picioare, stand pe scaun la o masa, stand pe scaun fara sa aveti nimic in fata, la inaltimea unei scene, jos la acelasi nivel cu auditoriul, pricepeti voi...

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 5. Comunicarea nonverbala

Acest material are scopul de a clarifica notiunea de comunicare nonverbala si de a sublinia importanta acesteia. De asemenea, se urmareste explicarea elementelor care o compun si a modalitatilor de folosire a acestora intr-un discurs.

Definitia si importanta comunicarii noverbale
Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate, creand intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.
Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata in 1967 de catre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului.
Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica, privire, gestica si prin elementele de paralimbaj.

Mimica
Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In timpul unui discurs, pentru a ajuta la castigarea increderii publicului, mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu cele spuse.
Vorbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care sa ii ajute in convingerea auditoriului. De exemplu, fara a spune in cuvinte ca sunt impotriva unei idei, acestia o sustin zambind ironic, creand o reactie de opozitie fata de ceea ce spun.
Zambetul este un element care ajuta vorbitorul sa atraga bunavointa publicului, deoarece transmite prietenie, apropiere si siguranta de sine. Din acest motiv este recomandabil ca in introducerea discursului vorbitorul sa zambeasca.
Incruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si rigiditate. De aceea nu este bine ca vorbitorul sa stea incruntat, deoarece transmite catre auditor o stare de tensiune care poate provoca o ruptura.
Rictusul (schimonosirea fetei) induce ideea de nesiguranta. Publicul tinde sa creada ca cel care tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoaste tema despre care vorbeste, fiind indicat ca vorbitorii neexperimentati sa evite folosirea sa.

Privirea
Privirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind si modalitatea prin care se pastreaza legatura dintre vorbitor si public. Faptul ca privirea nu este indreptata spre public induce sentimentul de nesiguranta si de ascundere a adevarului.
Contactul vizual permanent este decisiv pentru castigarea bunavointei si a increderii. In cazul unui public numeros, pentru a crea fiecaruia impresia ca este privit, cea mai simpla posibilitate pentru un vorbitor este de a se uita la public in forma literei Z, incepand cu ultimul loc din stanga salii si terminand cu primul loc din dreapta.
Diferite tehnici de a privi
Privire oficiala; tringhi sus-frunte
Privire anturaj: triunghi jos ochi-gura
Privire intima: triunghi jos ochi-piept
Privire laterala: interes sau ostilitate, asociata cu sprancene usor ridicate sau cu zambet: interes. Incruntare, ridicarea fruntii sau lasarea in jos abuzelor: suspiciune, ostilitate, atitudine critica.
Dirijarea privirii
Utilizarea pixului in dirijarea privirii

Gestica si postura
Lipsa gesturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor. Pe de alta parte, utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de agitatie, rezultatul fiind obosirea audientei.
Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile facute in timpul unui discurs sa atraga atentia asupra celor spuse fara a deranja publicul. Evitarea gesturilor agresive (mainile tinute in solduri, indreptarea degetului aratator catre auditor), nervoase (pocnitul din degete) sau a celor care denota indecizie sau nesiguranta (jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par, sau aranjarea parului) face mai sigura obtinerea unui rezultat pozitiv.
Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse. Orientarea spre public este, de asemenea, un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia pe parcursul desfasurarii discursului.

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 4. Caracterul

Caracterul = aspect etico-social, ce cuprinde orientarea, atitudinea si interesele omului si indica ce reprezinta omul ca membm al societatii. Trasaturile de caracter se refera la sfera motivationala a persoanei, indicand semnificatia si scopnl activitatii umane.

Motivele actiunilor umane se clasifica in 3 categorii:
- biologice (legate de organism, de conservarea si dezvoltarea sa).
- psihologice (in stransa legatura cu viata psihica): instinctele.
- sociale.
Actui de caracter este un act de vointa, fund rezultatui iinui efbrt mai mult sau mai putin indelungat. Trasaturile de caracter pozitive care rezulta in umna acestui efort inlengat de vointa sunt: perseverenta, consecventa, hotararea, curajul, spiritui de initiativa, disciplina si independenta in actiune.
Trasaturile de caracter care exprima atitudinea individului fata de societate sunt:
dragostea de patrie, respectui si grija fata de proprietatea individuala si cea obsteasca, ajutorarea colegilor din colectivul in care munceste.
Atitudinile legate de orientarea fata de sine insusi sunt: trebuintele, convingerile si interesele.
Trasaturile globale ale personalitatii: introversiunea si extra versiunea, ce se refera la modul cum individul intra in relatie cu lumea exterioara; nivelul de aspiratie - scopurile si obiectivele pe care un mdivid considera ca Ie poate realiza prin fortele sale.

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 3. Aptitudinile

Aptitudinile = indica posibilitatile unui individ si reprezinta insusiri psihice si fizice cu ajutorul carora se realizeaza cu succes o anumita activitate.


Aptitudinea profesionala este complexa si nu poate fi detemiinata de un singur factor. Fiecare din insusirile necesare, luata separat, reprezinta o aptitudine simpla, iar intregul grup de aptitudini simple, necesare intr-o anumita activitate, formeaza aptitudinea complexa.
In afara de aptitudini, indeplinirea unei activitati este conditionata de cunostinte si deprmderi (ce asigura indeplinirea activitatilor profesionale numai la un nivel obisnuit), de interese si atitudini.
Anumite aptitudini deficitare pot fi compensate prin dezvoltarea intr-un grad mai mare a alter insusiri sau printr-un interes sustinut, printr-o mclinatie putemica pentm activitatea respectiva.

Talentul = o forma superioara de manifestare a aptitudinilor complexe.
Geniul = fonna cea mai inalta de dezvoltare a aptitudinilor, care se manifesta intr-o activitate creatoare de insemnatate istorica pentm societate.

Aptitudinile generale:
a. inteligenta (ce poate fi concreta sau tehnica, si abstracta). Factori ai inteligentei: intelegere si fluenta verbala, memorie, viteza de perceptie, factori simbolici, factori de descoperire, de gandire si de evaluare. Tipul de inteligenta difera in functie de profesiune.
b. memoria - aptitudinea de fixare, pastrare si reproducere a diferite fapte sau notiuni. Memoria poate fi mecanica (intelesul joaca un rol redus) si logica (elemente in care intelesul are rolul principal).
c. spiritui de observatie - se bazeaza pe calitatile perceptiei si inseamna capacitatea de a sesiza esentiakil dintr-o anumita situatie, fiind deosebit de important in foarte multe activitati profesionale.
d. atentia - capacitatea de orientare selec-tiva a constiintei intre anumiti stimuli.
Aptitudinile speciale
a. aptitudinea tehnica sau mecanica: include 2 factori principali: aspectui de
intelegere a mecanismelor si abilitatea de a Ie manipula.
b. aptitudinile psihomotorii - privesc calitatile de motricitate, sigiiranta si stabi-litatea miscarilor, viteza si precizia, etc.
c. aptitudinile senzoriale - se disting, in functie de organele senzoriale: vizuale, auditive, tactile, etc.
d. aptitudinile speciale - specifice anumitor profesiuni artistice, stiintifice, pedagogice.
e. aptitudinile de organizare si conducere.

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 2. Temperamentul

Temperamentul = forma de manifestare a personalitatii in ceea ce priveste energia, rapiditatea, regularitatea si intensitatea proceselor psihice.
Temperamentui este latura fon-nala dinamica a personalitatii, si influenteaza caracteml.
Dupa felul cum se combina insusirile proceselor nervoase, rezulta 4 tipuri de sistem nervos, care formeaza baza fiziologica a temperamentelor:

Tipul putemic, echilibrat, mobil    
- poate trece cu usurmta de la o stare psihologica la alta, si de la o activitate la alta. Acestui tip ii corespunde temperamentui sanguin (vioi, sociabil, adaptabil).
Tipul putemic, echilibrat, lipsit de mobilitate (inert)
- poseda forta si echilibm al proceselor nervoase, dar nu are mobilitate. li corespunde temperamentui flegmatic, foarte calm si echilibrat, se concentreaza intens si este rareori distrat.


Tipul putemic, neechilibrat, excitabil
- poseda o energie a proceselor nervoase, insa echilibrul este instabil, excitatia fiind mai putemica decat inhibitia. Acestui tip ii corespunde temperamentui coleric, care este nelinistit, isi iese repede din fire, are sentimente putemice si durabile, dar este inegal in manifestari, se lasa usor cuprins de furie.

Tipul slab
- lipsit de energie a proceselor nervoase. Acestui tip ii corespunde temperamentui melancolic, fiind inchis in sine. Ii lipseste rezistenta la starile de incordare, oboseste repede, insa are multa rabdare si grija in lucru.

Trasaturile temperamentale caracterizeaza procesele psihice si se refera fie la activitate, fie la afectivitate.
O serie de trasaturi temperamentale, ca mobilitatea, iuteala actiunii, prezinta si ele importanta in anumite profesiuni, mai ales ca iuteala deciziei depinde, in mare masura de viteza generala a actiunii.
Reprezentantii temperamentului melancolic sunt sensibili, delicati, rezista mai putin decat altii la solicitari, astfel ca orientarea lor profesionala va exclude, pe cat posibil, locurile de munca suprasolicitate.
In orientarea, selectia si repartizarea profesionala este necesar sa se tina seama de faptui ca dintre toate trasaturile de personalitate, cele temperamentale sunt cel mai greu de modificat prin influenta mediukii si a educatiei.

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 1

In comunicare factorul nonverbal este foarte important. In cadrul acestui factor, gesturile capata o dimensiune speciala prin complexitatea si totusi claritatea lor. Gesturi pe care le facem involuntar au pentru altii semnificatii, de cele mai multe ori, pe care nu dorim sa le aiba.
Trairile noastre interne ne sint scoase la iveala de gesturile pe care le facem, impresia pe care o lasam celor din jur, impunerea argumentelor, sinceritatea, etc, pot fi influntate ca rezultat de gesturile pe care le facem.
Nu in ultimul rind, altii, prin gesturile pe care le fac, doresc sa-si impuna punctul lor de vedere, sa puna accentul pe anumite lucruri sau, pur si simplu, sa se dea mari. Cum inerpretam propriile noastre gesturi, cum le putem constientiza ca ele sa nu ne tradeze?
Expertii au concluzionat ca ceea ce spunem ar avea ca importanta circa 7%, felul cum spunem are un impact de circa 38% si comunicarea non-verbala are o relevanta de circa 55% in cadrul mesajului.
In decursul istoriei moderne s-a subliniat din ce in ce mai mult necesitatea charismei pentru persoanele care apar la televizor, in fotografii, in spectacole, etc. Charisma declansind in grupul tinta o reactie pozitiva neconditionata de mesajul verbal sau scris.
Totodata, charisma este considerata o punte de legatura foarte buna dintre emitator, persoana cu charisma si receptor, persoana din grupul tinta si ca acesta din urma va retine mai multe, mai bine si mai mult timp mesajul transmis.
A te concentra, ca emitator, doar pe mesajul pe care vrei sa-l transmiti si a ignora restul tipurilor de comunicare, este demonstrat o greseala. Experienta in fata oamenilor, a camerei de filmat, repetitia discursului si a gesturilor necesare, a tonalitatii si volumului discursului, a pauzei sint, printre alte elemente, pasii spre succes.
Nu in ultimul rind, eforturile fizice, pe care le necesita unele discursuri, aparitii TV sau diferite meeting-uri trebuie si ele repetate si insusite.
Personalitatea = se formeaza numai in cadrul societatii si se refera la modalitatile de organizare a trasaturilor psihologice si fiziologice ale individului.
Pentru a se cunoaste personalitatea unui individ este necesara cunoasterea trasaturilor caracteristice si a modului lor de organizare.
Trasaturile personalitatii se pot clasifica in 3 categorii mari: temperament, aptitudini si caracter.

Temperamentul = forma de manifestare a personalitatii in ceea ce priveste energia, rapiditatea, regularitatea si intensitatea proceselor psihice.
Temperamentui este latura frontala dinamica a personalitatii, si influenteaza caracterul.


Aptitudinile = indica posibilitatile unui individ si reprezinta insusiri psihice si fizice cu ajutorul carora se realizeaza cu succes o anumita activitate.
Aptitudinea profesionala este complexa si nu poate fi detemiinata de un singur factor. Fiecare din insusirile necesare, luata separat, reprezinta o aptitudine simpla, iar intregul grup de aptitudini simple, necesare intr-o anumita activitate, formeaza aptitudinea complexa.

Caracterul = aspect etico-social, ce cuprinde orientarea, atitudinea si interesele omului si indica ce reprezinta omul ca membm al societatii. Trasaturile de caracter se refera la sfera motivationala a persoanei, indicand semnificatia si scopnl activitatii umane.