Intrebarile de la sfirsitul prezentarii

Va aduceti aminte daca ati fost invatat vreodata – in scoala sau facultate - cum sa puneti intrebari? Intrebarile, sau lipsa lor, pot spune foarte multe despre persoana care le pune, publicul care (nu) le ridica, succesul sau insuccesul unui vorbitor.

Cu toate acestea foarte putine sunt situatiile in care suntem invatati cum sa formulam intrebari bune, eficiente, adica cele care sa ne aduca un raspuns complet sau cel putin un raspuns. Cu exceptia orelor de limbi straine in care eram invatati cum sa construim gramatical o intrebare (inversiune predicat-subiect, eventual folosirea unui auxiliar, intonatie), nu tin minte sa fii avut explicatii asupra modului “eficient” de construire al intrebarilor.

Dar cred ca fiecare dintre noi reusim sa ne amintim, amuzati sau enervati, intrebarile multiple si deseori dificile ale copiiilor. Ei stiu sa construiasca intrebari prin care ajung, in cele din urma, sa afle raspunsul dorit. Pe masura ce cresc avem grija sa-i invatam sa puna intrebari cat mai putine, sau poate chiar de loc. 

Am fost intotdeauna fascinata de modul cum se pun intrebari la sfarsitul unei prezentari sau al unui discurs. Exista, fara indoiala, o componenta culturala a modului cum intrebam. In general, noi romanii punem intrebari lungi, digresive, care sunt de cele mai multe ori ele insele un mini discurs. De foarte multe ori persoana careia i se adreseaza intrebarea simte nevoia unei precizari: Deci care este intrebarea dumneavoastra? Exemple multiple gasim la talk showuri, mai ales la intrebarile puse telefonic din partea publicului nespecialist sau neprofesionist.

Sau exista situatia, mai putin placuta, in care nu se pune nici o intrebare. Atat persoana care prezinta cat si cea care modereaza fac cateva apeluri mai mult sau mai putin sincere la public: Si acum, va rugam sa adresati intrebarile dumneavoastra, domnului…/doamnei… Publicul evita contactul vizual, dupa cateva secunde stanjenitoare se multumeste pentru participare si lumea se pregateste de plecare.

Uneori, mai ales daca a fost un discurs plictisitor, neinspirat si lung, chiar se pleaca, lasand organizatorii, dar mai ales persoana care a vorbit, sa reflecteze asupra greselilor care au dus la o astfel de situatie. Alteori insa vorbitorul este imediat inconjurat de persoane din public care doresc sa puna intrebari. De ce nu au fost ele puse la momentul potrivit, adica cel in care s-a adresat invitatia respectiva?

Cred ca exista mai multe raspunsuri: unii considera ca au o intrebare foarte specializata si nu doresc sa plictiseasca restul publicului cu eventuale discutii “tehnice”, altii doresc sa se bucure de apropierea vorbitorului si doresc sa puna in evidenta o relatie speciala care permite “familiaritatea” de a sta la o scurta sueta cu persoana care pe timpul prezentarii a fost personajul principal al unei adunari.

Altii sunt pur si simplu comozi, sau poate timizi. Altii si-au pastrat reflexul unor discursuri publice la care era contraindicat, chiar periculos, sa se puna intrebari. Din pacate sunt inca destul de multe persoane care pur si simplu nu stiu, n-au fost educati in acest sens. In majoritatea culturilor europene si americane este o chestiune de politete elementara sa se adreseze unui vorbitor cateva intrebari care sa demonstreze interesul fata de tematica abordata si sa reprezinte o modalitate de recompensare simbolica pentru cineva care a fost invitat sa expuna un punct de vedere in public.

Asa cum firesc este cand ai fost invitat la masa sa spui gazdei la sfarsit cateva cuvinte de apreciere, chiar daca poate gusturile tale culinare sunt de alta orientare.

In privinta participarii la un discurs se presupune ca nu au existat constrangeri majore pentru a ne aduce cineva cu forta in sala in care are loc intalnirea. Daca tot ne-am prezentat la un astfel de eveniment inseamna ca suntem interesati de subiect, sau de personalitatea prezentatorului sau prezentatoarei, sau poate prezenta noastra este chiar o sarcina de serviciu. In toate aceste situatii este firesc si util sa punem intrebari. Marturisesc ca in ultimii cativa ani publicul publicul pe care-l cunosc eu a devenit mai activ, pune intrebari sau face comentarii cu mult mai multa naturalete si relaxare.

Sa revenim la situatia fericita in care exista intrebari si chiar un interes deosebit de a le pune - respectiv un numar mare de doritori care isi anunta intentia. Cum pui o intrebare care sa-ti dea un raspuns clar, de o lungime rezonabila fara ca oratorul sa fie obligat sa improvizeze un nou discurs? Cat de dezvoltata este intrebarea pe care o formulezi pentru a evita situatia descrisa la inceputul acestui articol?

Mi-amintesc ca la o foarte interesanta conferinta organizata de Institutul European Roman in cadrul unei serii de intalniri cu personalitati ale tarilor din Uniunea Europeana a fost invitata doamna Noëlle Lenoir, ministrul Frantei pentru Europa. Doamna ministru a venit special cu avionul pentru acea conferinta si a plecat dupa 2 ore inapoi, ceea ce a conferit intregului eveniment un ritm alert, specific vietii à grande vitesse.

Nu s-a mirat nimeni, deci, cand la sfarsitul prezentarii sale publicul a fost informat ca exista 15 minute pentru a se pune intrebari. Subiectul aderarii noastre la UE fiind intotdeauna incitant, sigur ca cele 15 minute promise s-au transformat in 30, timp in care doamna ministru a raspuns la aproximativ 5 – 6 intrebari.

Presa prezenta la eveniment, cu experienta datorata exercitiului cotidian in a pune intrebari, eventual incomode, a ridicat chestiunile pe care le dorea rapid si a primit raspunsuri la fel, in mod profesionist. Dar au existat si situatii in care un reprezentant al mediului academic s-a lansat intr-o “intrebare discurs” la care a doamna Lenoir a trebuit sa intervina: Deci, care este intrebarea dumneavoastra?

A pune “intrebari eficiente” nu este cel mai usor lucru, mai ales pentru cei carora le este mai simplu sa digreseze decat sa-si concentreze exprimarea. Imi amintesc de G.B Shaw cu renumita replica: “Imi cer scuze ca nu am timp sa va scriu o scrisoare scurta si, prin urmare, va trimit una lunga.” Nu este un paradox de dragul paradoxului.

Concizia cere exercitiu si timp mai mult decat prolixitatea. Este sigur si o lipsa de pregatire formala in cadrul unui sistem de invatamant care nu pune accent foarte mare pe dezvoltarea unei abilitati practice fara care nu se poate supravietui intr-o economie de piata: vorbitul in public. Intrebarile eficiente se construiesc cu atentie, se formuleaza cu grija, iar abilitatea respectiva se dezvolta in urma unui exercitiu pe care ar trebui sa-l continuam in scoala, nu sa-l descurajam datorita faptului ca unele intrebari ar putea deveni incomode. 

VIP Club. O dimensiune realistica a Vorbitului in Public

In ultimul timp grupul de facebook Vorbitul in Public a luat foarte tare avant, in ficare zi, cateva parsoane doresc sa faca parte din acest grup. Si le-am dat voie, daca asta doresc...
Iar acest lucru se intampla de ceva saptamani.
De ce se intampla acest lucru, de ce acesti oameni doresc sa fie membrii unui lub de Vorbit in Public, de ce membrii unui club ce intrase in adormire? Intrebari, intrebari,fara raspuns.
Si atunci am hotarat sa ma vad cu toate aceste persoane si sa vad ce exact isi doresc ei, cum le pot ajuta si ce vor sa invete ele. Poate putem sa invatam impreuna cate ceva. Poate reusim sa trezim la viata VIP Club (ca sa fiu explicit Clubul Vorbitului In Public- VIP Club :) ).
Am analizat si miercuri, intr-o sesiune deschisa, dau drumul la club. Pun primele caramizi pentru un alt fel de club: un vorbit in pulic, pentru public si cu public. O scolarizare cat mai realistica, o educatie in cadenta in urmatoarele saptamani.
Tu te simti "zidar"? Vrei sa pui "umarul", inteligenta si dorinta si sa construiesti un club VIP?

Imi doresc sa construiesc un club in care cel care doreste sa invete, sa repete, sa se perfectioneze in a vorbi in public sa o poata face. Si nu numai pentru vorbitul in public. Vom invata si despre vorbitul la TV, la radio, despre dezbatere, despre discursul spontan, despre cum trebuie sa stai la poze, etc. Avem timp... Dar vom avea si membrii, participanti?

Vom vedea...

Deci, te astept miercuri, 17 iulie 2013, ora 18:30 la VIP Club, organizat in sala de conferinte a restaurantului Queen Elizabeth, vis-a-vis de Cazino Constanta. Inrarea este GRATUITA si asa va ramane... probabil :)

Invitatie la VIP Club

https://www.facebook.com/groups/vorbitulinpublic/

Cum sa gesticulezi eficient!

Gesturile sunt reflectii ale particularitatilor personalitatii fiecaruia dintre noi.

·     Raspundeti natural la ceea ce vedeti, simtiti si ganditi. Daca va inhibati predilectia de a gesticula nu veti reusi decat sa deveniti mai tensionati.

·     Cand vorbiti, ar trebui sa fiti implicat in comunicare si nu in preocuparea de a alege gestica. Gesturile dumneavoastra ar trebui sa fie motivate de continutul comunicarii.

·     Mesajele dumneavoastra vizuale si verbale trebuie sa functioneze ca parte-neri in a comunica acelasi gand sau simtire. Fiecare gest pe care il faceti tre-buie sa reflecte ceea ce spuneti si sa aiba un scop, astfel incat audienta sa memo-reze mesajul transmis si nu gestul in sine.

·     Fiecare gest are trei etape:

-   Apropierea: corpul vi se misca anticipativ;

-   Ciocnirea: gestul efectiv;

-   Revenirea: corpul dumneavoastra este readus in pozitie de echilibru.

·     Nu incercati sa memorati gesturile.

·     Daca vreti sa deveniti un bun orator imprieteniti-va cu camera de filmat!

a. Moduri prin care va faceti corpul sa vorbeasca.

·     Eliminati miscarile care distrag atentia:

-   nu va sprijiniti si nu va leganati pe pupitru;

-   nu bateti cu degetul in masa sau in pupitru;

-   nu va muscati si nu va sugeti buzele;

-   nu va zgribuliti;

-   nu va aranjati hainele sau parul;

-   nu scuturati din cap.

Toate aceste miscari dezordonate au doua lucruri in comun: sunt manifestari fizice ale unei nervozitati psihice si sunt facute inconstient si involuntar. Atunci cand fa-ceti o greseala verbala o puteti corecta usor pentru ca va auziti propriile cuvinte. Dar nu va puteti si vedea atunci cand vor-biti, asa ca singurele modalitati de a elimi-na obiceiurile proaste este sa le constientizati.

·     Filmati-va si urmariti postura dumnea-voastra, gestica, miscarea corpului, expre-siile fetei si contactul vizual.

·     Construiti-va increderea in dumnea-voastra fiind dumneavoastra insiva: simtiti-va in mijlocul auditoriului ca si cum ati fi in mijlocul familiei sau prietenilor.

·     Lasati-va corpul sa reflecte trairile dumneavoastra. Stergeti-va de pe chip orice traire care nu sta in modul dumneavoastra natural de a fi. Pastrati contactul vizual cu audienta indiferent cat de mare este aceasta, fiecare ascultator dorind sa stie ca vorbiti cu el sau cu ea. Uitandu-va la audienta puteti vedea reactiile si o puteti determina sa reactioneze.

·     Daca publicul nu se uita la dumneavoastra atunci cand vorbiti, atunci exista o problema de comunicare, ei neputand sa va asculte, fiind prea plictisiti, buimaciti sau nervosi.

·     Daca auditoriul nu va poate auzi si nu folositi un microfon incercati sa vorbiti mai tare, fara sa para ca urlati sau ca va rastiti.

·     Daca publicul este plictisit, folositi putin umor, cresteti tonalitatea vocii si adaugati gesturi si miscari puternice.

·     Daca ascultatorii sunt buimaciti si au pierdut sirul ideilor, repetati ce ati spus, reluati-va ideea.

·     Daca oamenii s-au enervat ascultandu-va, controlati-va miscarile, verificati daca aveti mancare pe haine si incercati sa inlaturati “virusul” fara sa atrageti atentia si mai mult asupra lui.

Nu folositi bijuterii stralucitoare sau care nu se integreaza complet tinutei dumneavoastra si plimbati-va increzator pentru ca acum faceti o impresie nemaipomenita!

b. Anxietatea in discurs.

Pentru a nu cadea prada anxietatii in momentul sustinerii discursului, tineti cont de urmatoarele aspecte:

·     Familiarizati-va cu camera in care veti sustine discursul. Sositi mai devreme si plimbati-va atat prin camera, cat si prin locul in care veti sustine discursul. Stati la pupitru si rostiti cateva cuvinte la microfon. Plimbati-va prin locurile unde va sta audienta. Plimbati-va de la locul in care veti sta pana la cel in care veti sustine discursul.

·     Stati de vorba cu audienta. Daca este posibil, palavragiti cu primii ajunsi, imprietenandu-va cu ei. Este mai usor sa tii un discurs in fata unor prieteni, decat in fata unor necunoscuti.

·     Cititi materialul de prezentat. Daca materialul va este nefamiliar sau nu va satisface pe deplin, veti fi mult mai nervos prezentandu-l.

·     Invatati sa va relaxati. Stati confortabil cu spatele drept. Inspirati usor, tineti-va respiratia 4-5 secunde si expirati. Pentru a va relaxa muschii faciali, deschide-ti ochii larg si cascati gura, apoi inchideti gura si strangeti ochii

·     Vizualizati-va vorbind. Imaginati-va ca va ridicati si mergeti la pupitru in timp ce auditoriul va aplauda. Imaginati-va tinand discursul, vocea fiind calma, sigura si limpede. Cand va vizualizati avand succes, atunci chiar veti fi plin de succes!

·     Audienta vrea sa aveti succes. Toate tipurile de audienta doresc ca oratorul sa fie interesant, stimulativ, informativ si antrenant. Ei doresc ca dumneavoastra sa aveti succes, nu sa esuati.

·     Nu va cereti scuze pentru faptul ca sunteti nervos. Orice probleme credeti ca ati avea cu discursul sau cu dumneavoastra, nu va cereti scuze, pentru ca nu veti face altceva decat sa atrageti atentia auditoriului asupra acelui lucru.

·     Concentrati-va asupra mesajului si nu asupra mediului. Nervozitatea va disparea daca va veti concentra asupra mesajului transmis si audientei si nu asupra anxietatii dumneavoastra.

·     Transformati energia negativa intr-una pozitiva. Aceeasi nervozitate care cauzeaza frica pe scena cauzeaza si vitalitate si entuziasm, daca stiti sa o valorificati.

·     Capatati experienta. Experienta sta la baza sigurantei de sine, cheia unui discurs eficient. Majoritatea oratorilor incepatori isi diminueaza anxietatea pe masura ce capata experienta.

Trucuri rapide pe care le puteti folosi in situatiile de zi cu zi

Primul pas important pe care trebuie sa il faceti pentru a va dezvolta coerent capacitatile de orator este sa incepeti sa va concentrati pe situatiile din viata de zi cu zi. Mai jos veti gasi patru din situatiile in care puteti sa incepeti sa va cizelati deprinderile oratorice:

·     Cand dati peste cineva la supermarket:

-      incepeti discutia;

-      intrebati-va prietenul ce-i face familia, ce mai e nou pe la munca, unde si cand pleaca in vacanta;

-      spuneti-i o istorioara scurta si haioasa care vi s-a intamplat recent dumneavoastra, familiei sau apropiatilor dumneavoastra;

-      relectati asupra vitezei cu care vorbiti, la modul in care rostiti cuvintele si va organizati gandurile. Acesta este stilul dumneavoastra natural de a vorbi si va ceti simti relaxat sa-l folositi.

·     La petreceri:

-      Daca va dati seama ca stati stingher intr-un colt al camerei initiati conversatia cu primul om care trece pe langa dumneavoastra;

-      Participati la discutiile de grup fara sa manipulati conversatia;

-      Purtati o discutie cu cineva drag pe care nu l-ati mai vazut de multa vreme.

·     Lasati mesaje pe telefon:

-      Nu vorbiti repezit la telefon! Mai ales daca aveti un accent ciudat, nu vorbiti repede atunci cand lasati un mesaj pe telefon. Majoritatea robotilor telefonici de azi permit sa vorbiti suficient de mult.

-      Pronuntati-va numele clar, mai ales daca numele dumneavoastra nu este unul obisnuit;

-      Descrieti in cateva cuvinte motivul pentru care ati sunat, oferindu-i, de asemenea, numele companiei si ora la care ati facut apelul, daca locuiti pe un teritoriu cu un fus orar diferit;

-      Spuneti-le cand ar fi bine sa va returneze telefonul si lasati-va numarul de telefon;

-      Fiti intotdeauna niste profesionisti. Nu mestecati guma si nu lasati mesaje foarte lungi. Fiti constient de tonul folosit. Zambiti cand lasati mesajul, acest lucru transformandu-va vocea intr-una mai placuta.

·     Faceti-va casuta vocala:

-      Chiar daca nu v-ati gandit la asta, casuta vocala poate fi o prezentare binevenita a dumneavoastra si poate lasa o prima impresie placuta;

-      Inainte de a face inregistrarea, scrieti-o pe o bucata de hartie si rostiti mesajul de mai multe ori. Acesta reprezinta un mod sanatos de a va verifica discursul;

-      Fiti siguri de faptul ca mesajul dumneavoastra de intampinare suna profesional si prietenos. Intrebati-va daca vocea dumneavoastra este clara si daca mesajul are sens.

-      In cazul in care conduceti o afacere, casuta vocala este totodata si cartea dumneavoastra de vizita. Fiti, totusi, atent la incarcarea ei cu prea multe informatii.

Analizarea A.U.D.I.E.N.T.E.I. (A.U.D.I.E.N.C.E.)- cheia spre success!

In  procesul de pregatire a discursului public, fie el in fata unei audiente directe, public, sau indirecte, tv, radio, ar trebui sa avem raspuns la urmatoarele intrebari. Cu cat raspunsurile sunt mai exacte, cu atat mai bine ne putem pregati. Deci fiti atenti la intebari si cautati cele mai complete raspunsuri...

A nalysis - Cine este audienta mea? Cata lume va fi prezenta?

U nderstanding - Cat de bine cunosc eu subiectul expunerii mele?

D emographics - Care este background-ul lor educational, ce varste au, ce sex?

I nterest – De ce au venit? Cine i-a rugat sa vina?

E nvironment - Unde voi sta eu? Vor fi ei capabili sa ma vada si sa ma asculte?

N eeds - Care sunt nevoile lor? Care sunt nevoile mele, ca orator?

C ustomized - Pe care din nevoile auditoriului trebuie sa le discut?

E xpectations - Ce asteapta auditoriul sa afle sau sa invete de la mine?

VOCEA, RESPIRATIA, STRESUL SI RELAXAREA. Partea 1

Vocea este influentata de varsta, sex, ereditate, constitutia fizica, circulatia sangelui. Sa nu uitam ca vocea este influentata si de nervii senzitivi si motorii ai laringelui, starea sufleteasca si trac.

Digestia, comporta la randul sau o influenta majora asupra vocii, de aceea, oratorii prefera discursurile tinute la 2–3 ore de la masa.

In studiul empiric al personalitatii, vocea a fost catalogata astfel:
•    persoana blanda – voce dulce si calda,
•    persoana violenta – voce putin aspra, intreaiata, repezita,
•    sentimentul de bucurie – voce usoara, limpede,
•    sentimentul de durere – voce intunecata,
•    sentimentul de manie – voce aspra, intretaiata.

Respiratia ofera persoanei acea suplete si eleganta necesara. Respiratia este compusa din 1/3 inspiratie si 2/3 expiratie in timpul in care se produce vorbirea.

Un orator experimentat foloseste cu intelepciune pauzele din vorbire pentru inspiratie.
Pauzele trebuiesc folosite obligatoriu inaintea frazelor lungi, a concluziilor sau a lucrurilor pe care dorim sa le subliniem.

Volumul vocii este dat de cavitatile de rezonanta, intensitatea vocii, pe de alta parte, este data de capacitatile motrice si elastice ale muschilor plamanilor.

Pentru a preintampina diferitele probleme care apar in timpul respiratiei, un orator experimentat exerseaza, in fata oglinzii, sa suspine, sa caste, sa sughite si sa planga in timpul inspiratiei si sa rada in timpul expiratiei.
De asemenea, exercitiile pot continua cu respiratie si vorbire pe diferite tonuri si volume, urmarindu-se miscarea si respiratia care trebuie sa fie naturale, nefortate si mimica fetei, expresia ochilor sa fie in concordanta.

Aparitia la TV si gesturile ei

Trebuie sa constientizati ca TV adauga kilograme si incearca sa te faca mai destept.

Asa spun profesionistii in televiziune si chiar au dreptate, dar multe altele nu le spun. Voi incerca sa va povestesc eu cate ceva, sa va dau o directie de gandire si meditatie in cadrul aparitiei la TV.

Cursul de Vorbit in Public te invata ce sa faci cand vei aparea la TV pantru ca eu consider aparitia live la TV un subiect important pentru lideri, si multe elemente va vor ajuta inclusiv in negocieri, prezentari, poze, etc.

In primul rand sa va spun ce inseamna televiziunea, asa cum o vad eu.

Televiziunea inseamna un subiect ce se va dezbate, o atitudine ce va conta si o inteligenta care va razbate. Toate aceste lucruri pot fi facute chiar de voi, cu o mica pregatire in prealabil.
Legat de subiectul de dezbatere, interviu. Daca filmarea nu este intamplatoare, pe stada, etc, TREBUIE sa stii subiectul dezbaterii si intrebarile pe care le vei primi.

Cea mai mare greseala pe care o fac oamenii la TV este sa creada ca inteleg subiectul care va fi dezbatut in acea singura emisiune, iar ei sunt specialisti ai acelui subiect.
Trebuie sa intrebati si sa stiti care for fi intrebarile, care sunt partile pe care redactorul/ moderatorul va insista si le considera importante, cati oameni vor mai fi in emisiune, ce alte subiecte se vor dezvate, cat timp ai pentru a raspunde. Si trebuie sa vezi cel putin o data emisiunea inainte de a te duce sa fi invitat in ea.
Acest lucru, de a sti ce se va intampla in emisiune este vital si te va ajuta sa te pregatesti din punct de vedere informational.  Nu considera ca stii tot, ceea ce probabil e un adevar, iar acest lucru te va face “sa bati campii” in emisiune.

Sa ma explic. Tu stii foarte bine subiectul, ai raspuns pentru orice intrebare ti-ar adresa, nu? Hai sa studiem raspunsul pe care e posibil sa-l dai. Gandestete ca esti intrebat ceva si, in emisiune, se va intampla urmatorul lucru: intrebarea nu e foarte specifica are gradul ei de generalitate, tu ai posibilitatea sa pozestesti 25 de minute pe teme, si asta faci, incepi sa explici sa “te dai mare” ca tu sti. Unde e raspunsul?

Tine seama ca raspunsul nu este o explicatie, la intrebare se raspunde cu raspuns la obiect si dupa aia explici. Cei care stiu foarte bine domeniul si primesc o intrebare din acest domeniu au tendinta sa nu se focalizeze pe raspuns ci pe explicati pentru ca ei stiu ca sunt “multe aspecte ale problemei care trebuie dezbatute, diferite curente in literatura de specialitate, etc”. Raspunde si explica asta e ordinea, restul e demagogie.

Deci intreaba ce se va intampla, care vor fi intrebarile ca sa te poti focaliza pe raspunsuri. Ei stiu intrebarile si ti le pot da daca le ceri, pentru ca meseria lor este sa adreseze intrebari si sa si le pregateasca din timp. Poate ii ajuti sa construiesca intrebari interesante, de actualitate, cu subtilitati, etc pentru ca de fapt tu esti specialistul in subiect, nu ei.

Atitudinea.

Atitudinea este compusa din mimica, gestica, imbracaminte, tonalitatea si volumul vocii si privirea, mai exact unde te uiti.

Sa analizam imbracamintea. Niciodata alb. Niciodata. Albul arde imaginea si atrage privirea de la fata ta. Poti folosi, cel mult un material alb in dungulite colorate iunii subtiri. De asemenea, nu purtam un material stralucitor. Nu ne imbracam gros daca filmam intr-un studiou. Luminile sunt ametitor de puternice si calduroase, iar stresul ne poate provoca bufeuri, traspiratie, etc.

De asemenea, nu ne imbracam prea strans pe corp, datorita caldurii si stresului, transpiratia, iar faptul ca stam pe scaun ne va scoate in evidenta: burta, gusa, cocoasa. Iar prim planurile bratele si  pieptul. Ceva putin lejet in culori simple si putine, care sa se incadreze in cadrul emisiunii ar fi foarte bine. Putem sa dezbatem mai mult aceasta tema, tema imbracatului pentru Vorbitul in Public sau alta tema din curs, daca va intereseaza astept intrebari pe e-mail sau comentarii pe blog.

Urmeaza asezarea pe scaun, cea mai populara pozitie in cadrul emisiunilor TV. Te rog nu accepta un scaun care se poate roti, ridica, cobora. Alege-ti un scaun fix altfel vei avea tendinta sa te “foiesti”.
Asezarea pe scaun trebuie sa prinda haina costumului strans sub funt ca la umeri haina sa strea dreapta, intinsa si eleganta. Haina se deschide la nasturi ca sa “cada” lejer pe langa corp.
Pentru ca stati pe scaun nu inseamna ca puteti sa faceti orice cu picioarele, trebie sa gasiti o pozitie comoda, stabila, care sa nu arate toate “organele” si pe care sa nu fiti obligati sa o schimbati des. Nu stati prea pe spate sau prea in fata. Sfatul este sa stati drept  ori sa nu va sprijiniti de spatar, ori sa aveti fundul foarte in spate ca spatele sa stea lipit de spatar.

Gesturile. Camera va filma in special gesturile mainilor, ale capului, ale umerilor si plexului, sfatul este sa nu stati ca statuia, impietriti “in istorie” ci sa va miscati. Repetati miscari ca in exercitiul 3 pe care l-ati citit zilele trecute.

TeleSpectatorul va fi mult mai interesat de ce spuneti daca veti si misca in acelasi timp. Eu deobicei sunt dau pe “mute”, iar daca invitatul mi se mai pare interesant il si urmaresc dupa aceea.

Mimica, tonul si volumul va sunt deja cunoscute, apelati la aceste arme ca sa punctati ceea ce vreti sa spuneti.

Privirea este la cel care a adresat intrebarea, nu la camera. La camera va veti uita doar daca aveti ceva de trasnmis direct telespectatorilor, daca faceti o declaratie, o promisiune, o invitatie generala. Concentrativa, in rest, doar pe cel care va adresat intrebarea, chiar daca sunt mai multi moderatori.

Deci, daca va informati asupra intrebarilor si formatului emisiunii, nu va imbracati in alb, tipator sau stralucitor, va miscati natural si raspundeti simplu cu RASPUNSUL si dupa aceea cu explicatia, puteti sa apareti inteligent la TV.

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 7. Tehnici de captare a atentiei. Folosirea limbajului verbal si non verbal

Pentru a se asigura ca publicul urmareste discursul, vorbitorii de succes se folosesc de tehnici de captare a atentiei.
Strategiile de captare a atentiei folosesc atat limbajul verbal, cat si limbajul nonverbal. 


Folosirea limbajului verbal
Tehnicile care folosesc limbajul verbal sunt destul de limitate, cu toate ca, la prima vedere, pare mai facil sa se atraga atentia prin ceea ce se spune. Ele pot fi utilizate cu precadere in partea introductiva.

Glumele sunt o solutie usor de folosit in introducere, intrucat ele induc o stare de relaxare in randul audientei, atragand dupa sine si bunavointa acesteia.
De asemenea, se castiga atentia, intrucat a incepe sa vorbesti despre ceva serios intr-un registru hazliu nu este ceva uzual. In cazul in care vorbitorul isi incepe discursul cu o gluma, este de dorit ca aceasta sa aiba legatura cu subiectul, fara insa a fi deplasata, agresiva sau sa intre in contradictie cu ce va spune.

Prezentarea atipica este o alta modalitate de castigare a atentiei si bunavointei. Intr-o lume obisnuita cu formula clasica "Buna ziua! Ma numesc..." orice alta modalitate de prezentare iese in evidenta, atragand interesul celor care asculta.
Chiar si modificarea formulei de salut cu arhaicul "Ziua buna!" starneste senzatia de nou, fara a deranja. La fel ca si in cazul glumelor, nu este indicat ca prezentarea sa fie ostentativa, pentru ca atrage dupa sine antipatie.

Parasirea subiectului este o tehnica folosita de vorbitorii care au experienta. Daca in timpul cuvantarii cel care vorbeste “uita” pentru un moment ce are de gand sa spuna, trecand la cu totul altceva, interesul publicului va fi recastigat.
Este suficient ca un membru al auditoriului sa fie luat ca martor(“Sunt convins ca si domnisoara blonda din randul al treilea este de acord ca...”) pentru castigarea interesului. Experienta este necesara deoarece cea mai mica depasire a limitei, poate provoca un efect invers celui dorit.

Folosirea limbajului nonverbal
Avand in vedere ca are mai multe elemente care il compun, limbajul nonverbal ofera mai multe posibilitati de captare a atentiei. Orice gest socant, orice inflexiune a vocii sau rupere de ritm atrag atentia.
Gestica ofera nenumarate cai de captare a atentiei. O simpla bataie din palme sau pocnirea din degete sunt gesturi care nu sunt intalnite in mod uzual la un vorbitor. Din acest motiv, ele au rolul de a aduce un lucru nou, atractiv. In momentul folosirii gesturilor pentru a atrage atentia trebuie sa se ia in calcul si ceea ce se spune in acel moment, pentru a nu crea contradictii. De asemenea, este important ca gestul sa nu fie exagerat, ostentativ sau jignitor.

Mimica poate fi un element important atat pentru captarea atentiei, cat si pentru pastrarea acesteia, mai ales atunci cand publicul este suficient de aproape pentru a observa trasaturile vorbitorului. O incruntare usoara sau un rictus lejer trezesc interesul, chiar daca, in mod uzual, nu sunt lucruri de dorit intr-un discurs. Tocmai lipsa de dezirabilitate le face sa fie atractive, insa orice accentuare a lor poate starni nervozitate si reactii adverse.

Ruperile de ritm ofera posibilitati mari de atragere a publicului. Fara a interveni brusc, ele accentueaza importanta anumitor parti ale discursului. Schimbarea de ritm se face treptat pentru a nu deranja, dar nu foarte lent, pentru a putea fi perceputa.
Cresterea sau scaderea volumului este una dintre cele mai usoare posibilitati de captare a atentiei. Fara a cadea in extreme (publicul trebuie sa auda tot ce se spune, dar nu trebuie agresat prin strigate) vorbitorul poate accentua ceea ce este important.

Tonul folosit este, de asemenea, o arma a vorbitorului. Intreruperea momentelor de vorbire pe un ton entuziast cu momente in care este folosit un ton calm atrage atentia asupra acestora din urma. Similar, se intampla cu oricare intercalare de tonuri, accentul fiind pus pe vorbirea pe un ton diferit de cel pe care vorbitorul il utilizeaza in mod uzual.

Momentele de tacere capteaza atentia intr-un mod specific. O pauza bine calculata are rolul de a trezi in randul publicului o usoara neliniste, intrucat pentru moment, se da senzatia de pierdere a controlului. Important este ca in aceste momente de pauza auditoriul devine curios, dorind sa stie ce se intampla.
Este esential ca pauza sa nu fie prea lunga pentru a nu induce sentimentul de nesiguranta, dar nici prea scurta, pentru a trezi curiozitatea si sentimentul ca ceva urmeaza sa se intample.



Este important de retinut ca strategiile de captare a atentiei pot fi folosite si impreuna, acest fapt crescand marja de siguranta a atingerii scopului propus. De asemenea, ele au doar rolul de a accentua anumite momente. Utilizarea exagerata a acestor tehnici risca sa provoace senzatia de agresivitate.

Exercitiul 3. Imbunatatirea limbajului paraverbal

Pentru cresterea capacitatilor de comunicare nonverbala exista cateva modalitati simple:


Repetitia in fata oglinzii – este cea mai simpla metoda, cel care exerseaza in acest mod fiind atent la felul in care limbajul nonverbal transmite mesajul dorit;

Repetitia in fata unui grup – se poate apela la un grup de prieteni care, pe baza unor criterii prestabilite, sa faca o evaluare;

Repetitia in fata camerei video – este cea mai buna metoda, deoarece vorbitorul isi poate analiza singur discursul, putand urmari si evolutia sa in timp.

Faceti aceste excercitii in pozitii diferite: in picioare, stand pe scaun la o masa, stand pe scaun fara sa aveti nimic in fata, la inaltimea unei scene, jos la acelasi nivel cu auditoriul, pricepeti voi...

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 5. Comunicarea nonverbala

Acest material are scopul de a clarifica notiunea de comunicare nonverbala si de a sublinia importanta acesteia. De asemenea, se urmareste explicarea elementelor care o compun si a modalitatilor de folosire a acestora intr-un discurs.

Definitia si importanta comunicarii noverbale
Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate, creand intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.
Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata in 1967 de catre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului.
Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica, privire, gestica si prin elementele de paralimbaj.

Mimica
Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In timpul unui discurs, pentru a ajuta la castigarea increderii publicului, mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu cele spuse.
Vorbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care sa ii ajute in convingerea auditoriului. De exemplu, fara a spune in cuvinte ca sunt impotriva unei idei, acestia o sustin zambind ironic, creand o reactie de opozitie fata de ceea ce spun.
Zambetul este un element care ajuta vorbitorul sa atraga bunavointa publicului, deoarece transmite prietenie, apropiere si siguranta de sine. Din acest motiv este recomandabil ca in introducerea discursului vorbitorul sa zambeasca.
Incruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si rigiditate. De aceea nu este bine ca vorbitorul sa stea incruntat, deoarece transmite catre auditor o stare de tensiune care poate provoca o ruptura.
Rictusul (schimonosirea fetei) induce ideea de nesiguranta. Publicul tinde sa creada ca cel care tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoaste tema despre care vorbeste, fiind indicat ca vorbitorii neexperimentati sa evite folosirea sa.

Privirea
Privirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind si modalitatea prin care se pastreaza legatura dintre vorbitor si public. Faptul ca privirea nu este indreptata spre public induce sentimentul de nesiguranta si de ascundere a adevarului.
Contactul vizual permanent este decisiv pentru castigarea bunavointei si a increderii. In cazul unui public numeros, pentru a crea fiecaruia impresia ca este privit, cea mai simpla posibilitate pentru un vorbitor este de a se uita la public in forma literei Z, incepand cu ultimul loc din stanga salii si terminand cu primul loc din dreapta.
Diferite tehnici de a privi
Privire oficiala; tringhi sus-frunte
Privire anturaj: triunghi jos ochi-gura
Privire intima: triunghi jos ochi-piept
Privire laterala: interes sau ostilitate, asociata cu sprancene usor ridicate sau cu zambet: interes. Incruntare, ridicarea fruntii sau lasarea in jos abuzelor: suspiciune, ostilitate, atitudine critica.
Dirijarea privirii
Utilizarea pixului in dirijarea privirii

Gestica si postura
Lipsa gesturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor. Pe de alta parte, utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de agitatie, rezultatul fiind obosirea audientei.
Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile facute in timpul unui discurs sa atraga atentia asupra celor spuse fara a deranja publicul. Evitarea gesturilor agresive (mainile tinute in solduri, indreptarea degetului aratator catre auditor), nervoase (pocnitul din degete) sau a celor care denota indecizie sau nesiguranta (jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par, sau aranjarea parului) face mai sigura obtinerea unui rezultat pozitiv.
Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse. Orientarea spre public este, de asemenea, un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia pe parcursul desfasurarii discursului.

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 4. Caracterul

Caracterul = aspect etico-social, ce cuprinde orientarea, atitudinea si interesele omului si indica ce reprezinta omul ca membm al societatii. Trasaturile de caracter se refera la sfera motivationala a persoanei, indicand semnificatia si scopnl activitatii umane.

Motivele actiunilor umane se clasifica in 3 categorii:
- biologice (legate de organism, de conservarea si dezvoltarea sa).
- psihologice (in stransa legatura cu viata psihica): instinctele.
- sociale.
Actui de caracter este un act de vointa, fund rezultatui iinui efbrt mai mult sau mai putin indelungat. Trasaturile de caracter pozitive care rezulta in umna acestui efort inlengat de vointa sunt: perseverenta, consecventa, hotararea, curajul, spiritui de initiativa, disciplina si independenta in actiune.
Trasaturile de caracter care exprima atitudinea individului fata de societate sunt:
dragostea de patrie, respectui si grija fata de proprietatea individuala si cea obsteasca, ajutorarea colegilor din colectivul in care munceste.
Atitudinile legate de orientarea fata de sine insusi sunt: trebuintele, convingerile si interesele.
Trasaturile globale ale personalitatii: introversiunea si extra versiunea, ce se refera la modul cum individul intra in relatie cu lumea exterioara; nivelul de aspiratie - scopurile si obiectivele pe care un mdivid considera ca Ie poate realiza prin fortele sale.

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 3. Aptitudinile

Aptitudinile = indica posibilitatile unui individ si reprezinta insusiri psihice si fizice cu ajutorul carora se realizeaza cu succes o anumita activitate.


Aptitudinea profesionala este complexa si nu poate fi detemiinata de un singur factor. Fiecare din insusirile necesare, luata separat, reprezinta o aptitudine simpla, iar intregul grup de aptitudini simple, necesare intr-o anumita activitate, formeaza aptitudinea complexa.
In afara de aptitudini, indeplinirea unei activitati este conditionata de cunostinte si deprmderi (ce asigura indeplinirea activitatilor profesionale numai la un nivel obisnuit), de interese si atitudini.
Anumite aptitudini deficitare pot fi compensate prin dezvoltarea intr-un grad mai mare a alter insusiri sau printr-un interes sustinut, printr-o mclinatie putemica pentm activitatea respectiva.

Talentul = o forma superioara de manifestare a aptitudinilor complexe.
Geniul = fonna cea mai inalta de dezvoltare a aptitudinilor, care se manifesta intr-o activitate creatoare de insemnatate istorica pentm societate.

Aptitudinile generale:
a. inteligenta (ce poate fi concreta sau tehnica, si abstracta). Factori ai inteligentei: intelegere si fluenta verbala, memorie, viteza de perceptie, factori simbolici, factori de descoperire, de gandire si de evaluare. Tipul de inteligenta difera in functie de profesiune.
b. memoria - aptitudinea de fixare, pastrare si reproducere a diferite fapte sau notiuni. Memoria poate fi mecanica (intelesul joaca un rol redus) si logica (elemente in care intelesul are rolul principal).
c. spiritui de observatie - se bazeaza pe calitatile perceptiei si inseamna capacitatea de a sesiza esentiakil dintr-o anumita situatie, fiind deosebit de important in foarte multe activitati profesionale.
d. atentia - capacitatea de orientare selec-tiva a constiintei intre anumiti stimuli.
Aptitudinile speciale
a. aptitudinea tehnica sau mecanica: include 2 factori principali: aspectui de
intelegere a mecanismelor si abilitatea de a Ie manipula.
b. aptitudinile psihomotorii - privesc calitatile de motricitate, sigiiranta si stabi-litatea miscarilor, viteza si precizia, etc.
c. aptitudinile senzoriale - se disting, in functie de organele senzoriale: vizuale, auditive, tactile, etc.
d. aptitudinile speciale - specifice anumitor profesiuni artistice, stiintifice, pedagogice.
e. aptitudinile de organizare si conducere.

GESTURILE SI APARITIILE LA TV. Partea 2. Temperamentul

Temperamentul = forma de manifestare a personalitatii in ceea ce priveste energia, rapiditatea, regularitatea si intensitatea proceselor psihice.
Temperamentui este latura fon-nala dinamica a personalitatii, si influenteaza caracteml.
Dupa felul cum se combina insusirile proceselor nervoase, rezulta 4 tipuri de sistem nervos, care formeaza baza fiziologica a temperamentelor:

Tipul putemic, echilibrat, mobil    
- poate trece cu usurmta de la o stare psihologica la alta, si de la o activitate la alta. Acestui tip ii corespunde temperamentui sanguin (vioi, sociabil, adaptabil).
Tipul putemic, echilibrat, lipsit de mobilitate (inert)
- poseda forta si echilibm al proceselor nervoase, dar nu are mobilitate. li corespunde temperamentui flegmatic, foarte calm si echilibrat, se concentreaza intens si este rareori distrat.


Tipul putemic, neechilibrat, excitabil
- poseda o energie a proceselor nervoase, insa echilibrul este instabil, excitatia fiind mai putemica decat inhibitia. Acestui tip ii corespunde temperamentui coleric, care este nelinistit, isi iese repede din fire, are sentimente putemice si durabile, dar este inegal in manifestari, se lasa usor cuprins de furie.

Tipul slab
- lipsit de energie a proceselor nervoase. Acestui tip ii corespunde temperamentui melancolic, fiind inchis in sine. Ii lipseste rezistenta la starile de incordare, oboseste repede, insa are multa rabdare si grija in lucru.

Trasaturile temperamentale caracterizeaza procesele psihice si se refera fie la activitate, fie la afectivitate.
O serie de trasaturi temperamentale, ca mobilitatea, iuteala actiunii, prezinta si ele importanta in anumite profesiuni, mai ales ca iuteala deciziei depinde, in mare masura de viteza generala a actiunii.
Reprezentantii temperamentului melancolic sunt sensibili, delicati, rezista mai putin decat altii la solicitari, astfel ca orientarea lor profesionala va exclude, pe cat posibil, locurile de munca suprasolicitate.
In orientarea, selectia si repartizarea profesionala este necesar sa se tina seama de faptui ca dintre toate trasaturile de personalitate, cele temperamentale sunt cel mai greu de modificat prin influenta mediukii si a educatiei.

Exercitiul 2

Dupa primul exercitiu de identificare a atributelor si adjectivelor la alte persoane necunoscute vine randul unui exercitiu de introspectie. Un exercitiu in care vom identifica cum ne vede pe noi lumea, de ce ne vede asa, iar dupa o analiza amanuntita, impreuna, vom gasi solutiile pentru a imbunatatii aceasta imagine si vom identifica strategia pentru a atinge obiectivele stabilite de tine pentru brandul personal.
Lista de adjective si atribute poate fi imbunatatita si puteti adauga orice cuvant sau fraza care va defineste sau care ati dori sa va defineasca sau sa nu va defineasca, urmarind logica exercitiului de a descrie cum si de ce va/ nu va defineste.
Exercitiul nu este unul contratimp, este unul de introspectie, puteti sa-l faceti pana data viitoare :)

 

Ce se intampla daca aplicati acest exercitiu pe cel mai bun prieten, credeti ca el va vede la fel cum te vezi si tu? Dar el se vede pe sine asa cum il vezi tu pe el?

Aceste doua exercitii impreuna cu prezentarea unui discurs sunt baza de plecare pentru atrenamentul tau. Discursul trebuie sa fie despre o tema indragita de tine, sa-l filmam ca sa-l putem analiza si sa fie sustinut in fata unor prieteni apropiati... ca sa nu te judece nimeni.

VESTIMENTATIA

Vestimentatia trebuie sa fie in concordanta cu ceea ce doriti sa transmiteti.

Descoperirea puterii unei imagini personale administrate cu eficacitate inseamna o serie de cistiguri, care fac din price individ un om carismatic, o persoana de succes.
•    Sa fii capabil sa evoluezi cu usurinta in orice mediu profesional
•    Sa comunici cu usurinta si claritate in orice situatie.
•    Sa-ti dezvolti capacitatile de a anticipa.
•    Sa accelerezi etapele ascensiunii pe scara sociala.
•    Sa stii sa influentezi cu eleganta si tact.
•    Sa-ti menajezi propriile energii si sa blochezi stresul.
Sa trecem la un exercitiu practic. Incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari fara a recurge la automatisme de genul: “imi place”, “imi sta bine”, etc, faceti efortul de a gasi explicatii obiective.
•    Cum v-ati imbracat in dimineata aceasta?
•    Purtati hainele pe care le-ati purtat ieri sau altele?
•    De ce le-ati schimbat? Le-ati schimbat in totalitate sau doar partial?
•    Care a fost elementul obiectiv care v-a facut sa alegeti aceasta culoare pentru camasa?
•    De ce ati ales aceste sosete?
•    Cum ati decis sa abordati aceasta coafura (pieptanatura)?
•    De ce ati ales aceasta cravata?
•    Care este efectul pe care ati dorit sa-l obtineti?
•    Sunteti constient sau nu de modul dumneavoastra de a va imbraca si de mesajul pe care acesta il transmite celorlalti?
Daca ascultatorii dumneavoastra sunt imbracati in tinute de ocazie (fie ele costume, frac, rochii, etc.), atunci purtati si dumneavoastra costumul care sa va aduca cele mai multe complimente. Fiti siguri inainte ca v-ati asortat corespunzator si ca fiecare obiect vestimentar este curat si calcat.
Nu purtati bijuterii care stralucesc sau zornaie atunci cand gesticulati sau va miscati simplu. Acest lucru ar putea sa atraga atentia de la discursul dumneavoastra. Din acelati motiv goliti-va buzunare de obiecte care scot sunete atunci cand va miscati.
Audienta isi va face o prima impresie despre dumneavoastra chiar inainte de a va incepe discursul. Pe masura ce ascultatorii sosesc, pregatirea discursului trebuie incheiata, iar dumneavoastra nu trebuie sa studiati incontinuare discursul. In loc sa faceti acest lucru, stati printre auditoriu si proiectati acceasi atitudine prietenoasa, increzatoare si calda, care v-a transforma discursul dumneavoastra intr-un succes.
Atunci cand vorbiti, mai ales daca audienta nu va cunoaste foarte bine, partea cruciala a prezentarii dumneavoastra se gaseste in primele minute. Pe tot parcursul acestui segment initial, audienta va va judeca critic si va decide daca sunteti de incredere, sincer, prietenos, nerabdator sa va adresati lor si meritati intr-adevar atentia lor. In linii mari, isi vor baza deciziile luate pe ceea ce vor vedea.
Dupa introducere, mergeti increzator, aratand determinare, catre pozitia in care veti sustine discursul!

Exercitiul 1

Pe parcursul antrenamentului trebuie sa faci si cateva exercitii. Un exercitiu de constientizare foarte bun, mai ales, de constientizare a cum te percepe lumea, este sa stai la o terasa, intr-o zona publica, si sa observi lumea care vine-pleaca, lumea de pe strada. Pentru fiecare persoana pe care o vezi sa-ti adresezi cateva intrebari:
Ce personaj public ar dori sa fie, ca si atitudine, imbracaminte, gestica? (personaj politic, de cinema, etc)


Ce adjective si atribute il/ o caracterizeaza? De ce ar trebui ceilalti sa le identifice? Si cum le identifica?

La sfarsitul exercitiului ar trebui ca sa ai o lista de atribute si adjective despre cum caracterizezi o persoana si de ce le-ai constientizat.